Mare om ala care-a spus ca plodul care nu plange nu primeste tzatza! Daaa... Io-s unul dintre pruncii care atunci cand vrea ceva urla pana il aude si ma-sa din Romania.
Blogul asta, cum ar fi, e un fel de miorlaiala de-a mea si cum ma perpeleam eu pe-aici ca vreau ceva mai mult, ca parca as vrea o cofetarie a mea, ca pot multe si marunte iaca-ta ca ma suna intr-o zi Emilia si dintr-una in alta o punem de o intalnire sa planuim frumos impreuna. Eu sunt genul visator de felul meu dar cand vreau ceva cu adevarat apoi nu ma las nici in ruptul capului pana nu iese cum imi imaginez eu asa ca, nici una, nici doua, ne-am intalnit si-am pus tara la cale cumva. Sunt convinsa ca vi s-a intamplat si voua sa fauriti planuri marete care sa moara in fasa sau pe care sa le scoateti de la naftalina dupa multa vreme in care au zacut uitate. Si mie! Ei, dar pe-atunci nu ma cunosteam cu Emilia! Nu, asta sigur nu am mai experimentat. Nu aveti idee pe unde imi era mandibula cand m-a sunat cateva ceasuri mai tarziu, in aceeasi zi, sa-mi povesteasca ce a facut ea de cand ne-am despartit. Ce molii sa se aseze, frate, pe planurile nostre!? Cu Emi!? Nuuuu, numai cei ce o cunosc stiu cum e si pot intelege. De dimineata cand am baut noi cafeaua impreuna pana spre seara aveam tot planificat si rezolvat.
Aveam echipa de ursitoare, costumele erau comandate din Romania, gata sa plece spre noi, aveam sala de repetitii, roluri si un prim contract!!!!! Eu abia avusesem timp sa diger ce vorbiseram, ma bucuram de o zi frumoasa, libera, cum s-ar zice frecasem menta toata ziulica iar ea deja rasturnase juma de lume. Ma pufneste rasul cand ma gandesc ce grozav organizator ma credeam eu. Adica, va dati seama de diferenta de calibru, da?
Toate ca toate dar am repetat, ne-am distrat, ne-am hlizit la repetitii, am ratat alte repetitii ca sa dezbatem subiecte arzatoare, am facut slalom printre programele noastre ca sa ne putem intalni toate. Ieri insa ne-au ajuns costumele si parca dintr-o data nu mi s-a mai parut o gluma. Am imbracat rochita roz cu ajutoare. Nu ma mai bagasem niciodata in cercurile unei crinoline. Dupa ce-am tras totul pe mine o vad pe Emi ca ia un cordon lat, mi-l petrece peste talie, imi striga din spate "infinge-te bine pe tocuri" si strange. Frate, daca asa se chinuiau fetele sa respire pe vremea cand se purtau de-astea, apoi bodaproste ca am trait pe vremea blugilor taiati in genunchi si a tricourilor cu Metallica! D'aia lesinau alea numai daca se uita vreun dragut la ele: ca n-aveau aer!
Indata vom da gata si pagina noastra de Facebook cu primele poze de la proba costumelor. Sa ne urmariti acolo de-a lungul timpului, sa ne vedeti la petreceri, speram sa ne indragiti si mai ales nu uitati sa ne chemati cand veti avea in propriile familii evenimente fericite sau sa ne recomandati cu caldura altora. Ce mai, puteti deja sa ne chemati acum ca avem si costumele. Eu sunt ursitoarea cu voce de copil alintat care va promite ca nu veti fi dezamagiti!
No comments:
Post a Comment