8 Martie

Gata, mi-am revenit in simtiri dupa ultima destrabalare pricinuita de 8 martie cel care da impresia femeilor ca sunt pretuite si iubite. Pretuite si iubite pe naiba ca la fiica-mea la scoala, toata ziua, in mod special, le-au vorbit toti profesorii despre egalitatea sexelor. Mi-am adus aminte asa de colegii mei politisti care aveau o vorba de n-oi uita-o toata viata. Cica da’ ce? Femeile nu baga cardul in parete la fel ca mine? Sa munceasca la fel ca mine! De pe vremea aceea mi s-a cam acrit de eglitate. Parca as vrea mai degraba rol de printesa.

Din pacate, nici printesa nu-s. O petrecere la Arta din Kitchener si mi-e clara treaba ca-s cam batrana si terminata de articulatii. Am fost lehuza toata ziua de duminica. Ma ruga fiica-mea sa o plimb, cu cardul bineinteles, pe la mall a doua zi dupa dezmat dar eu rastignita in pat, abia ridicam cate o manuta si-mi adunam limba in gura sa spun ca nu pooooot, ca nu ma simt in stare sa stau copacel. Si n-am baut. Nuuuu, nu-i nevoie sa beau ceva cu grade ca sa ajung in situatia asta. E de ajuns sa topai vreo doua ceasuri si gata, salvarea sta in pol position sa ma ia cand pic lata. Si-a pus Felicia niste muzica de-au dat dracii in noi de-atata zbucium. Unii mergeau in maini de-acu ca i-or fi usturat talpile, ma gandesc.

Noi am vrut sa mergem numai intre noi, fetele, dar toate planurile pareau ca s-au dus pe apa sambetei cand au inceput sa ma sune prietenele cu cateva ceasuri inainte de petrecere ba ca e bolnav copilul, ba ca nu mai are chef de condus din Toronto la Kitchener, ba ca a cazut pe scari. Ma si vedeam stand singura la ditamai masa de 8 persoane. Pana la urma au venit vreo doua si mi-am scos parleala cu ele. Le-am dansat pana si-au aruncat papucii. Mai aveau putin si aruncau si fustele ca eram toate numai rauri si delir. A fost tare faina muzica. Suflet tanar dj-ita noastra. Ca noi! Se pricepe. Eu, impreuna cu fetele mele, toate am zis ca mai vrem!

A ramas o garoafa pe bordul masinii mele sa imi aminteasca. Inapoi la munca, interviuri si proiecte de viitor.

Martisor

N-am primit nimicuta. Ba nu, mint: o tona de iubire revarsata in zeci de mesaje primite pe Facebuci. Oameni cu care n-am vorbit niciodata si-au adus aminte de mine brusc si mi-au trimis floricele, fluturasi si martisoare virtuale. Ptiu, sa nu fiti de deochi si sa mai faceti asa si altadata! Apoi am vazut femei revoltate, tot pe-acolo pe Facebook, ca primesc mesaje la duzina, ca nu-s personalizate, ca nu costa nimic, ca asa se trezesc muierile sa le puta mereu cate ceva. Io ma bucur. Poate ca ei nici nu stiu ca mi-au trimis si mie mesaj la gramada dar io nu ma las si le multumesc ca poate doar doar asa or mai observa unii altii ca inca traiesc.

Am un coleg roman la munca. L-am prins de dimineata si l-am intrebat daca i-a luat martisor si ghiocei nevestii. Macar ei... zic si eu. Aaaa, nuuuu, ca el e canadian la faze de-astea. Si parca martisorul era sarbatoare comunista... Era martisorul sau 8 martie? Nici el nu mai stie. Cauta doar scuze. Zic: “Bine, bine, mai, canadiene, dar Valentine’s Day ai sarbatorit? Sau aia e sarbatoare americana si tu esti roman?”

Un singur martisor am oferit anul acesta. Aveam programare la doctorita mea de familie. E o scumpa! Si pe deasupra are si nervii de otel daca rezista ipohondriei mele. I-am pus un martisor facut de Irina pe tastatura de la laptop. Atata s-a bucurat si se uita la el cu atata drag ca mi-a crescut o inima mare de tot si-asa m-am bucurat si eu de bucuria ei. Cred ca de la zambetul tembel de primavara mi-au iesit si analizele bune. Cica dau pe-afara de grasa dar la colesterol stau bine. V-am spus eu: grasa si frumoasa ca vacile olandeze!

Dragele mele, dragi, sa fiti iubite si fericite! Sa va faca barbatul din inima voastra sa va simtiti frumoase si apreciate in fiecare zi dar mai apasat de 8 martie!