Saturday, January 30, 2016

Ianuarie, la final

In sfarsit a trecut luna asta de antrenament care vine dupa sarbatori exact ca ziua de luni dupa un weekend de distractie! Inca ma simt ca un bebelus care are nevoie doar de nani si papa. Am spus bebelus, nu ursoaica hibernand! Lasa ca vine ea caldura si imi voi relua programul de mers mult pe jos care face piciorul frumos... si toate prajituricile si toti cozonaceii vor disparea ca prin farmec din tesuturile adipoase.
In starea asta de semi-amorteala am visat mult luna asta la de toate si-am sa va spun la ce ca sa intelegeti ce-i lipseste emigrantei din mine (ca nu-s toti ca mine sigur dar macar vreo cativa tot or fi):
1. Am inceput anul cu o mare nevoie, aproape dureros de mare, de prieteni. Am nevoie de oameni care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu noi, cu aceleasi nebunii si pofta nebuna de ras si de distractii. Am nevoie de oameni care sa nu fie deranjati cand ii sun, care sa ne caute compania la fel de mult cum o cautam si noi pe a lor. Intelegeti sigur ce vreau sa spun... Am avut surpriza sa constat ca gesturile mele de prietenie aici sunt deranjante, ca invadez spatiul personal al oamenilor, ca nu am voie sa pun prea multe intrebari si nici prin cap sa nu-mi treaca sa caut acelasi fel de relatii ca acasa, in Romania.
Nu spun toate astea ca sa ma plang. Eu sunt o optimista incurabila si traiesc mereu cu sentimentul ca cineva acolo sus ma iubeste. De fapt voiam sa va spun ca astept cu nerabdare aterizarea unei familii din Iasi, saptamana viitoare. M-am trezit imediat dupa Revelion cu mesaj de la cumatra ca vine familia nasului ei incoace la inceput de februarie si de atunci tot visez cum o sa-i sufoc eu cu dragostea mea... pana mi-or zice si ei sa-mi vad de treaba ca ii deranjez. Fata asta care vine sper sa fie raspunsul la rugile mele ca prea singura am ramas pe-aici. Deci, ii urez bun venit din toata inima si o astept cu mult drag!
2. V-am mai spus ca vreau sa ma distrez cum nu m-am mai distrat niciodata. Noi am avut copiii inca de cand eram foarte tineri in ideea ca si asa nu avem bani de distractii dar copiii vor creste pe langa noi si abia atunci cand vor fi mari vom avea si bani sa ne distram. Iata ca acum a venit vremea distractiilor pentru noi asa ca nu ratam nicio ocazie in comunitatea romaneasca. Avem bilete la Valentine Day, la petrecerea de Ziua Femeii cu Gheorghe Gheorghiu si nu ne oprim aici. Deci startul la distractii abia s-a dat pentru anul acesta.
3. Stiti ce ar trebui sa fac eu acum in loc sa scriu pe blog? Ar trebui sa invat pentru examenul de cetatenie de marti dar nu am chef si nustiu ce ma faaaaaaaaac... Daca iau examenul vor mai trece vreo doua luni pana la juramant si-apoi ne vom face pasapoartele canadiene ca sa putem veni acasa la vara in caz ca descoperim o comoara sau castigam la loto. Am o maimuta mica pe-aici care ma bazaie toata ziua ca ea vrea in Romania la vara si nustiu cum scot camasa cu ea pana la urma.
4. De job ce sa va spun? E ok, lucrez intr-un birou frumos, elegant, in centru... Dar ma plictisesc de mor! Am o colega care ma invata sa stivuiesc maldare de dosare in fata mea si sa ma prefac ca am de-a treaba de nu mai pot in fata sefului. Ptiuuuu, la naiba, ca eu credeam ca am plecat din Romania! Treaba pe care o lalaim acolo eu si ea as putea sa o fac doar eu in jumatate de zi dar daca asa se vrea, asa facem! Cu drag si spor! Nustiu, Doamne iarta-ma, ce munca m-ar face pe mine sa ma duc cu drag in fiecare dimineata la serviciu. Nu mai vreau sa ma plictisesc la munca! Mi s-a urat de cautari si interviuri asa ca poate ma plafonez asa, incetisor si m-oi obisnui candva.
Apai, hai ca v-am umplut iar pagina cu prostiile mele dar sper ca odata si odata toate zbaterile astea sa devina amintiri, sa le recitesc cu drag si nostalgie si sa zambesc cu drag. Deocamdata exersez rasul cu pofta!