Alintari cu dureri de spate

M-am trezit de dimineata teapana de spate. Luat pastica aferenta, aplicat frectie, stau la caldurica in pat, invelita pana in gat si bantui pe net. Nimeni nu mai posteaza nimic, nimeni nu ma tine de vorba, toti sunt ocupati cu Halloweenul. Eu o singura frica am: sa stranut. Nu, nu ca as face pipi pe mine ca inca n-am ajuns la varsta aia ci doar ca m-ar paraliza durerea din coloana. Care m-ati blestemat sa nu mai misc luati-va inapoi cuvintele ca si asa nu eram eu tare activa zilele astea dar macar as respira si eu normal.

Ultima data am fost asa indurerata anul trecut pe 20 decembrie. Stiu data cu siguranta pentru ca a fost a doua zi dupa ziua mea. Mi-a facut Irinuca un cadou tare frumos si m-a trimis la masaj de relaxare. I-am zis:
- Irinuco, eu nu ma duc ca am sechele din Romania de cand m-a invinetit una din cap pana in picioare de ziceai ca am jucat cetateanul turmentat si m-a asteptat nevasta cu facaletul. Doar de mi-o face asa, usor, un fel de gadilici scarpinici, ma duc.

Si m-am dus. Cred ca traducerea lui gadilici scarpinici a schiopatat pe undeva ca dupa ce totul incepuse frumos si relaxant s-a infipt tipa intr-un punct de langa coloana si ma apasa de parca voia sa platesc pentru toate clipele placute de pana atunci.
- Aaaaaah, aoleu, doare, tanti! Dar ea nimic! Nici gand sa se opreasca. Bolborosea ca am ceva nod acolo, tensiuni, chestii... ca nici nu mai procesam informatia. Toata fiinta mi se concentrase intr-un singur punct din corpul meu. Am scapat din mainile ei cam jumulita si m-am trezit a doua zi teapana de ma intorceam ca lupul. Lumea care stie treburi de-astea de masaj ma asigura ca totul a fost exact asa cum trebuie si ca durerea de a doua zi a fost normala.

Deci ceva a desfundat ea pe-acolo si-am functionat normal aproape un an cand iata, m-am blocat din nou. Pai e si normal la cat stres am adunat eu zilele astea la munca. Eu tot dau stresul la spate si uite cum nemernicul s-a adunat iarasi ca pilitura de fier atrasa de magnet intr-un singur punct de parca ar face sedinta de guvern la mine in corp. Deci acu, sa ma vad cu spatele reconditionat din nou si... caut job ca nu mai vreau sa ma joc cu astia ai mei. De fapt asta faceam chiar acum dar m-am plictisit putin de Indeed si Linkedin si-am zis sa iau o pauza sa va plictisesc eu pe voi. Pai da, m-am plictisit ca tot aplic pe tot felul de joburi si nimeni nu ma suna. Si e treaba complicata asta cu aplicatul pe joburi diferite ca trebuie sa purici tot resumeul ala, sa-l invarti si sa-l sucesti de-l ametesti de cap. Am resume pt property management, pt lucrul cu copiii, pt manager de magazin pentru office administration, pt aia, pt ailalta... puii mei!

Hai ca va mai spun una si va las. Aseara a fost pe la noi agenta imobiliara, canadianca, vreo 55 de ani. Am discutat de toate cate in luna si in stele dar am fost socata sa aflu ca ea nu auzise de Modern Talking sau C C Catch. I-am aratat pe Youtube. I-a placut brunetul ca si mie dar... cum naiba sa nu auzi de astia?

Ca la noi la nimenea

Azi nu va povestesc despre frustrari. Nu, nu, nu! Am zis ca nu suflu o vorba despre faptul ca am o moaca de copchil retardat si par asa... putin gasca, scapata de mama in cap cand eram tare mica sa-mi mai pot aminti, din moment ce nu ma avanseaza astia ai mei si se prefac ca e furtuna, uragan sau alte catastrofe naturale cand se iveste ocazia sa ma promoveze. Nu va povestesc nimic! Doar ca s-au adunat. Na, ce sa-i faci! Caut job!

In schimb, azi va voi povesti cum pleaca o mama eroina la petrecere. Cum care mama eroina? Io! Subsemnata, ma declar mama eroina de copchii hamesiti care iti mananca si ficatii daca deschid frigiderul si e cumplit de pustiu in el. Mai lipsesc doar niste ciulini sa se rostogoleasca pe-acolo si devine deja scarry. Ca tot se apropie Halloweenul.

Duminica, pe cand inca invarteam la chiftele la ora la care ar fi trebuit sa fiu deja pe covorul rosu ca o pupazica infoiata, machiata si parfumata, stand in mirosul sexy al usturoiului prajit, cu parul valvoi si ochii impaienjeniti de fum, ma gandeam cum v-as povesti eu voua in ce mare fel ma pregatesc pentru asa eveniment si radeam singura prin bucatarie. Bine, mai si injur uneori printre dinti cand sare ulei incins din tigaie ca tare neindemanatica m-a facut mama! Am momente cand sunt tare amuzanta in cap la mine si va "scriu" povesti intregi de sa va tavaliti de ras dar tuta rau cand dau sa ma apuc de scris, adica asa, ca acum.

Dupa ce am despielitat vreo cinci ciuperci si-am constatat ca mai am de cel putin zece ori pe-atat desi aveam impresia ca deja mutasem macar un munte din loc am inceput sa urlu ca sirena pompierilor dupa ajutor. Tatal lupilor era in basement studiind stiu eu ce... motoare de avioane care sa il duca in Europa in douaj' de minute sau gaurile negre din Univers. N-a reactionat pozitiv la primul urlet. Al doilea a rasunat imediat mai tare. Ceva de genul: "Daca ma ajuti dupa ce termin, mai bine nu te mai deranja! Ma descurc si singura sa despielitez o tona de ciuperci pe care TU le-ai vrut si-o sa mergem la petrecere la inchidere sa le uram tuturor drum bun spre casa, sper ca v-ati distrat de minune FARA noi!" Nu, nu va ganditi ca am incheiat asa rapid. Am continuat sa dau din gura pana l-am vazut scos din barlog mormaind ceva printre dinti. Probabil imi spunea cat de mult ma iubeste si cum a petrecut douashunu de ani minunati in compania mea, ca sunt cea mai tacuta persoana de pe planeta de la care cu chiu cu vai scoate cate un cuvintel (nu cred ca a terminat nici in ziua de azi de adaugat calitati la lista).

Cum l-am vazut suflecat si instalat in bucatarie am fugit sa aranjez cele trei fire de par pe care le mai am cu carare pe o parte iar apoi sa tencuiesc si gletuiesc fatada. Muuult glet! Dupa cum stiti, o femeie e gata in cinci minute. Alea cinci de dupa ce sotul a terminat de gatit, a spalat vasele, maturat prin bucatarie, s-a imbracat, aranjat, a pornit si motorul masinii de mai are putin si o ameninta ca nu mai merge nicaieri daca nu iese din casa in secunda doi. Cam asa si eu!

Eu nustiu cum faceti voi dar la noi e o vesnica fugareala si urlete. Astept pensionarea ca doar-doar m-oi potoli naibii odata! Cine nu ma crede, este invitat sa verifice duminica asta cum facem noi cand implinim cei douashunu de ani de convietuire intr-o stare sora cu nebunia. Da, stiu ca pe 20 e aniversarea nu-s chiar asa bolunda.

Sandy

- Sa nu imbatranesti, Veronico! Sa nu imbatranesti ca atunci ai dat de Dracu’! Incep sa te doara toate, sa pice una, alta... zice Sandy si incepe sa rada zgomotos. Femeia masiva din fata mea se zguduie din toate incheieturile si se imbujoreaza instantaneu.
- Ăăăă, ba eu as vrea sa am sansa de-a imbatrani! In zilele noastre e o mare realizare sa ajungi la o varsta inaintata, ii spun eu serioasa.
- Cum asa? In zilele noastre speranta de viata a crescut mult! Sandy si-a pus o mana in sold iar cealalta o flutura cu un deget ridicat in fata ochilor mei in timp ce incrunta o spranceana.
- Pai stii, cu toate cancerele astea care ne dau tarcoale...
- Stai linistita ca nu sunt chiar atat de multe pe cat suntem lasati sa credem. Cati ani ai draga mea?
- 43 ma aud ingaimand cu o voce mititica.
- Uuuu, ingrata varsta... si rade din nou din toata fiinta. Pe la 40 de ani au inceput sa mi se intunece orizonturile si chiar am avut o perioada foarte urata. Au inceput problemele de tot felul. Ba scartaie un genunchi, ba incepe sa te lase vederea, ba creste barbia dubla, ba te doare pe ici, ba pe colo, incepi sa iti dai intalnire cu doctorul mai des decat cu oricare alt barbat din viata ta, te panichezi din orice, te simti batrana, terminata si distrusa. Bine ca vine varsta de 50 cand totul se linisteste, te luminezi si ai,  in sfarsit, o perioada de pace si implinire.
-Wow, pai atunci vreau sa sar direct la 50!
- Rabdare, draga mea, rabdare! O sa ajungi si acolo. O sa traiesti pana la 90 de ani.
- Ah, ce bine! Ii cant eu in struna.
- Stii, bunica mea a venit peste ocean inchisa in burta unui vapor urias, cu cinci copii dupa ea, in conditii mizerabile, a ajuns aici si a muncit din greu, a fost saraca lipita pamantului dar a razbit si a trait pana la 80 de ani. A avut o viata foarte grea in comparatie cu vietile noastre. Noi vom fi mult mai longevive ca femeile de pe vremea aceea.
- Asa sa fie! Mi-ai facut ziua, Sandy! Mi-ai adus zambetul pe buze azi. Iti multumesc! Sa fii puternica maine si sa treci cu bine peste...
- Multumesc! M-am obisnuit cu chimioterapia. Ridica din umeri ca un copil prins facand o pozna si rade strengareste.
Sandy are 70 de ani. E alba si senina ca o zi de vara. Vesnic pozitiva. Ii caut compania. Ma hranesc din energia ei.

Fain! Vine long weekendul...

Vineri, ora 5 PM. As vrea sa plec acasa si nu pot. Nu inca. Mai am un milion de treburi nerezolvate la birou. N-am invatat inca sa dau ochii peste cap si sa bat tare din gene ca sa ma scuteasca seful de raspuns la un milion de telefoane, cinci miliarde de e-mailuri, de conversat cu cel putin o persoana pe secunda care intra in birou cu treaba sau fara in timp ce bag mare sa fac PO-uri, sa bag cecuri, sa verific invoice-uri (naiba sa le ia pe toate ca le spun numele englezesc). Aaaa... stai ca nu am sef! Ptiu ca uitasem ca n-am sef. Eu sunt Mama Zmeilor acolo. Fac treaba pe care candva o faceau 4 oameni la pret de unul. Mai ca m-as angaja si eu la cat sunt de proasta!
Inchid totul, pun teancul de hartii neterminate intr-un dosar care sufera profund cand dau sa il inchid, imi iau geanta, ma uit in jur sa nu fi uitat ceva, dosarul sub brat si plec. Ma gandesc ca le-oi termina acasa ca doar este long weekendul de Thanksgiving. Multumesc si eu ca suntem sanatosi si ca ne putem plati facturile. As mai multumi si pentru mancarea pe care o punem pe masa daca s-ar gasi cineva sa mai si gateasca. Eu nu mai apuc.

Cand sa ies, dau nas in nas cu una care tocmai venea sa plateasca. Nu ma lasa inima si ma intorc din drum. Na, daca n-ai avut ce face... Acu stai cu mamaia sa-ti povesteasca toata tineretea ei de la Ultimul Mohican incoace. Si zambesc stramb si incurcat ca mi-e jena sa o las cu ochii in soare. Fac o socoteala rapid, cat timp imi zice ea de doctorul ei cel frumos si tanar la care ar trebui sa ma inscriu si eu, ca voi ajunge acasa pe la 7 probabil. Lasa, ma duc altadata la Zumba! Or sa ma certe fetele dar le pup si le trece. Scot batranica frumusel din office si dupa ce ne uram de cateva zeci de ori traditionalul “Happy Thanksgiving!” o zbughesc catre masina. Ajung, descui, arunc hartii si geanta, pun centura, pornesc motorul si cand sa plec imi dau seama ca am uitat telefonul in office. Tu-i... Ma strecor inapoi in cladire si ma rog fierbinte in gand la toti sfintisorii sa nu-mi rasara iar baba aia de pe undeva. Stiu ca-s rea ca i-am zis baba mai ales ca intr-o zi m-am trezit cu ea in birou cu o felie uriasa de tort dupa ce ma sunase, i s-a parut ca am vocea cam trista si s-a gandit ea sa ma indulceasca putin.

Daaaa, am niste chiriasi tare draguti in blocul ala. Primesc dulciuri aproape zilnic. Ori am moaca de-aia cu ochi de vitel care cere prajituri ori asa o fi treaba cu dragalitul dar marimea fundului meu creste direct proportional cu numarul chiriasilor care ma iubesc. Am un mosulica... asta simte nevoia sa ma laude pentru orice rahat fac. Pun o hartie ca avem un lift stricat dar am dat deja comanda de piesa lipsa care va veni intr-o viata viitoare? Pac, mosulica vine sa imi spuna ca sunt grozava ca tin totul sub control. Pun o hartie simpla pe care scriu frumos aia cu “Happy Thanksgiving!”, apare iar. Minunat, nemaipomenit! Las’ ca data viitoare pun o hartie goala.

Vai, ce m-am intins iar la vorba! Voiam doar sa va spun sa aveti un weekend minunat si sa nu uitati sa traiti! HappyThanksgiving!