Friday, January 19, 2018

Blonda si gripa

Nustiu cum am reusit sa imi fac rost de o gripa dar m-am descurcat si de data asta. Saptamana trecuta a fost bolnava Maria si din drag de ea am zis sa nu o las singura. Vorba vine ca doar nu stam impreuna ci doar suferim la unison. La mine e cu dureri musculare si de articulatii plus bonus ameteli si dureri de cap. Cu toate astea am venit la munca. Am zis ca numai daca mor sun sa spun ca-s bolnava iar prietena mea a zis ca in felul asta as putea verifica si conexiunea telefonica intre Rai si Pamant. Asa am aflat ca-s nemuritoare pentru ca eu sigur nu ma duc in Rai la cat is de rea iar ea m-a anuntat ca Iadul e aici deci n-am unde sa ma mai mut dupa.

Da, da, stiu ca in felul asta sunt contagioasa dar promit ca nu ma pup cu nimeni zilele astea si nici nu sar sa-i imbratisez cum fac eu de obicei (tocmai mi-au luat colegii temperatura cu un pistol cu infrarosu, de la distanta). Daniela chiar radea de mine ca eu nu ma pot abtine sa nu sar in gatul oamenilor. Mi-a facut poza pe furis cand cu Stratan. De mica imi zicea mama ca-s lipicioasa...


Oricum, ideea era ca dupa atata ger cumplit n-a crapat nici pui de virus de-a ajuns el si la mine.

Mai presus de gripa si febra voiam sa va povestesc cat de greu e cand te muti in alt oras si nu mai are cine sa-ti faca parul sau unghiile, n-ai medic de familie si nica, nica. Te duci si-ti ascuti unghiutele ba la un salon ba la altul sperand ca vei gasi ceva pe gustul tau. De cand m-am mutat in Kitchener am plecat mai mereu dezamagita de la manichiura si nu imi fac mare branza ci un amarat de French Shellac. Mi-a adus pana si Mos Craciun un gift certificate la cel mai fancy salon din Kitchener si tot nefericita am plecat de-acolo. Jur ca nu sunt dificila si exagerata! Toate astea insa au luat sfarsit acum doua seri cand am ajuns la June https://www.instagram.com/f.u.n._nail_art/ la recomandarea Feliciei. Trebuie sa stii pe cine sa intrebi ca sa gasesti raspunsul potrivit! Simplu! Te uiti in jur si vezi cine are ceva ce iti doresti si tu si intrebi. Tot asa am facut si pentru par. Macar cu parul nu am incercat diverse coafeze. N-am avut curaj.  Am tot asteptat si-am asteptat ca nici eu nu eram chiar hotarata ce vreau. De la o vreme imi tot doream suvite blonde insa. M-am uitat in jur, la prietenele mele, si am constatat ca mai toate sunt blonde si frumoase si-am vrut si eu sa fiu asa. Nicole mi-a recomandat cea mai buna coafeza romanca din Kitchener. E super! Am pupat-o la final si-am imbratisat-o tare, tare. Asa de multumita am fost de rezultat. Acu suntem toate blonde.

Eu si blondele mele mergem la party de ziua femeii, pe 10 Martie la Kitchener, dar nu oricum. Mergem singure, de capul nostru, fara sotii din dotare. Sa vezi distractie pe capul nostru! Cica dansam pana aruncam papucii si continuam desculte. Ah, Danielo, am uitat ca trebuia sa fie secret ca mergem singurele. Eu si gura mea sparta...

Va pup de la distanta sa nu va virusez!

Sunday, January 7, 2018

Frig, frig!

Hai, la multi ani Ioane si Ioni! Matale, tata, odihneste-te in pace! El a fost cel mai drag Ion sufletului meu.  Obisnuia sa spuna razand ca Ion e nume de prost. Fiind si numele lui sper ca ii veti ierta gluma. Era un tip haios in felul lui. Cam acid, cam ca mine. Marea lui calitate a fost ca ma iubea mult.

La postarea trecuta, cea cu finalul de an, cineva mi-a spus sa scriu mai des. N-am tiiiimp! Cumpar timp. Duminica as putea dar aia o petrec in semi lenevire de pana si mintea imi intra in repaos. E si frig al naibii de nu-mi vine sa ies de sub patura. In casa e cald. Duduie centrala. Numai daca te uiti pe geam iti ingheata sangele in vene. De la usa pana la masina deja ramai paralizat. Zici ca te-a lovit brusc un atac cerebral. Si-apoi vezi ca in Romania casca mațele pe la colturi de cald sau infloresc magnoliile si te apuca damblalele de ciuda. Cum, frate? Cand eram eu acasa erau niste ierni de-alea de se infundau soselele si acu e primavara din decembrie?

E fain sa vezi diferite natii pe-aici si felul lor de a reactiona la frig. Canadienii umbla despuiati. Acum la minus douazeci si ceva isi pun, in sfarsit, un hanorac mai grosut si zic “Damn, it’s cold, man!”. Est europenii au haine groase de iarna si caciuli. Desi avem si noi ierni grele (mai bine spus: obisnuiam sa avem ierni grele) noi nu suntem asa caliti la frig. Inca ne imbracam bine. Numai copiii mei ies balalau, descheiati la geci si imi rad in nas “I am canadian, woman!” Cei care vin din tari calde se infofolesc de nu le mai vezi nici ochii si umbla ca teleghidati. Eram intr-o seara parcata langa o masina mare, faina de tot. Apare o tipa, cred, ca nu se vedea nimic sub sutele de fulare, caciuli, manusi si geci. Se catara in masina cu greu, si pleaca. Am gasit-o infipta cateva minute mai tarziu in primul stalp. Cum naiba sa conduci asa impachetata?

Azi, desi nu am chef sa scot niciun degetel afara va trebui sa o scot pe toata Vera din casa. Ma duc in Cambridge diseara la Pavel Stratan la spectacol. Cand am luat biletele habar nu aveam ca va fi atat de frig si mie atat de lene. Va povestesc dupa...