Wednesday, November 4, 2015

Vreau sa urlu!

Vreau doar sa urlu de durere si nu poooooot!
De patru zile sufletul meu bantuie prin cenusa clubului ars in Bucuresti. Corpul meu traieste in virtutea inertiei aici in Canada. Ma duc la munca, vin de la munca, vorbesc, zambesc dar cel mai mult plang.
Sambata dimineata, la munca, am intrat putin pe Facebook si fara sa imi dau seama ca sunt intr-un birou unde putea intra oricand cineva am inceput sa plang citind povestirea asistentei de pe salvare. M-a vazut doar colega mea din Filipine si i-am explicat printre sughituri ca au murit niste oameni nevinovati in tara mea. Cine stie cat de tare e ea impresionata... Au si ei mortii lor!
M-au intrebat si colegii albanezi ce se intampla in tara mea chiar azi de dimineata. Explicandu-le, am simtit cum imi raguseste vocea si ma inec de plans din nou si-atunci filipineza mi-a sarit in ajutor: "Lasati-o ca de trei zile plange!"
La pauza am alergat sa imi cumpar ceva de mancare pentru ca nu am fost in stare sa gatesc, nu am avut nici chef sa arunc ceva in geanta dimineata. Ma duc la culcare trista si ma trezesc si mai si... Pe drum am primit un mesaj pe telefon care ma intreaba daca sunt bine si daca am pe cineva implicat in tragedia din tara mea. Am multumit frumos pentru intrebare. Romania mea e pe buzele tuturor dar de data asta dinr-un motiv ce am vrea ca niciodata sa nu fi existat. Vestea a facut deja inconjurul globului. Nu, eu sunt din alt oras dar... Nu mai conteaza... Nu vreau sa mai povestesc... La cate tragedii se intampla in lumea asta plina de razboaie cei treizeci si trei de morti ai nostri par putini si strainii nu au cum sa inteleaga.
Mestecand absenta salata fara gust am deschis din nou Facebookul si m-am trezit bocind din nou citind despre fata aceea frumoasa care nu stia sa fie suparata. Avem o prietena comuna care ar fi trebuit sa fie in club alaturi de ea in noaptea aceea dar a ales sa stea acasa. A stat acasa ca sa aiba cine o plange pe minunea asta blonda a doua zi cand ea s-a alaturat ingerilor. Nu am puterea sa-mi imaginez durerea arsurii pe 80% din corp si nu cred ca reusesc sa ma transpun in groaza unui om tanar care stie ca va muri curand, ca toate visele ii vor fi spulberate si ca odata cu el mor si sufletele parintilor, sotilor sau copiilor lor.
Cred ca multi dintre cei ce au murit si-au dorit sa aiba ragazul de-a-si mai vedea pentru ultima oara parintii si sa le ceara iertare cu lacrimi in ochi ca le pricinuiesc asa durere si ca ordinea firii s-a schimbat acum.
Azi am realizat ca nicio alta moarte nu m-a mai afectat atat de mult pana acum. Erau prea tineri, prea frumosi, prea destepti! O mana criminala i-a adunat pe toti la un loc si le-a dat foc.

Eu am plecat din tara. Sunt o lasa pentru ca nu am stat sa lupt pana la capat, sa schimb ceva si sa le ofer copiilor mei sansa sa traiasca intr-o tara mai buna.
Am fost dezamagita inca de cand fiind tanara absolventa am luat post la Podu Iloaiei iar directorul scolii m-a amenintat ca pune tiganii sa ma bata in drum spre gara daca nu renunt la post in favoarea nevestei padurarului care ii aducea lemne gratis.
Am fost dezamagita cand lucrand la patron mai tarziu, la cel mai mare dealer Connex din tara in acea perioada, am aflat ca nu puteam sa mai fac inca un copil pentru ca patronul nu platea cotizatiile la stat si nu as fi luat bani pentru perioada de concediu pentru cresterea copilului.
Am fost dezamagita mereu cand am observat cum, in jurul meu, colegii cu cele mai proste medii aveau locuri caldute asigurate la absolvire. Cei ce va stiti cu musca pe caciula sunteti in strada acum urland jos coruptia? Haha! Cata ironie! Coruptia e in noi, in fiecare dintre noi astia care am invatat sa dam din coate ca sa ne fie mai bine, care ne-am luat posturile cu pile si care dam spagi.
Cei ce au ars acolo de vii sunt cei care inca mai sperau. Romania noastra draga ne omoara pe toti: pe cei ramasi acasa dar si pe mine pentru ca dezradacinarea arde in suflet.
Eu poate nu sunt asa desteapta, n-am scoli si olimpiade ca cei prezenti in Colectiv dar macar pot sa promit ca dupa ce-mi voi sterge lacrimile voi trai mai departe si pentru ei putin departe de tara care i-a impins catre moarte.