Saturday, August 27, 2016

Vietile mele anterioare

Sambata dimineata, m-a adus D la munca mai devreme decat trebuia si pana sa incep munca, invaluita in arome de cafea, sub suflul enervant al aerului conditionat... m-a lovit muza asa ca hai sa va dau ceva de citit. Sper sa va si placa!
Aseara m-am jucat total inocenta cu o aplicatie de pe Facebook care iti spune cate vieti anterioare ai mai avut. Se pare ca vreo 11. Sunt un suflet batran si evoluat s-ar spune. Prostii! N-am invatat nimic in atatea sute de ani de experienta. Inca imi pun sufletul pe tava oricui, inca ii consider pe toti cei ce-mi ies in cale prieteni si le-as da si camesa de pe mine daca mi-ar cere-o. Se spune ca de fiecare data cand ne este oferita sansa sa mai traim o viata trebuie sa indreptam greselile din cea anterioara. Iaca nu vreau! Iaca, asa imi place mie sa cred ca oamenii sunt buni si frumosi!
Stiu ca e doar un joc. Doar nu va imaginati ca am dat in mintea copiilor dar asta a declansat in mintea mea reactii in lant.
Am citit acum cativa ani in urma cartea "Adam si Eva" a lui Rebreanu. Doamne, ce mult mi-a placut! Da, e cartea in care doua suflete se indragostesc candva in negura vremilor si se tot cauta inconstient in toate vietile ce le sunt harazite dar de fiecare data cand se regasesc ceva ii desparte. E tulburator sa stii ca toate aranjamentele pe care le facem si in care credem cu tarie ar putea fi altceva decat soarta vrea de la noi.
Apoi gandul m-a dus la un vis avut tot acum multi ani in urma dar care pare ca ma urmareste din moment ce nu il pot uita. Se facea ca urcam pe o strada veche din Copou garnisita frumos cu case boieresti de o parte si de cealalta. Cine stie cate baluri si cata lume buna, trasuri si cate frumuseti a vazut acea strada! Ei, dar cum urcam eu asa, am simtit ca trebuie sa intru intr-una din acele case doar ca eu nu mai eram materiala. Ma strecuram peste tot fara sa fiu vazuta. Pasisem intr-o alta epoca. Casa avea un cerdac mare si umbros imbracat in vita de vie iar acolo se odihneau doi batranei albi si tristi. Am trecut pe langa ei cu un puternic sentiment ca sunt parintii mei dar nu m-am oprit la ei. Nu pentru ei venisem. Am pasit in casa. Era umbra si rece, mobilier vechi, dantelarii si catifea. Atunci am vazut-o pe ea. De fapt m-am vazut pe mine. Nu-mi semana dar stiam ca sunt eu. Era o fata inalta, subtire, cu o piele incredibil de alba si parul roscat, lung, bogat si ondulat. Parul ei m-a marcat... si tristetea de pe chipul ei.
M-am trezit dupa ce m-am intalnit cu mine atat de frumoasa dar atat de dureros de melancolica... si nu o pot uita. De-atunci m-am plimbat de nenumarate ori pe Lascar Catargi cautand casa aceea atat de convinsa sunt ca am trait acolo candva.
Cine se prinde in joc? Cine ne povesteste despre vieti anterioare?

No comments:

Post a Comment