Dietele mele

Cam acum nouaspe ani a inceput batalia mea cu dietele. Atunci abia se nascuse Tudor si din frumoasa de cinzeci de kile devenisem dintr-o data bestia de optzeci. Am avut si rotunda suma de nouazeci impreuna cu Tudor cand locuia la mine in burta. N-o sa dau in veci vina pe copil ca doar nu scotea el mana din burta sa imi infunde gura cu mancare la orice ora din zi si din noapte si nici plangand de foame in burta la ma-sa nu l-am auzit.

Toate dietele le-am incercat. Toate! Doua au avut success cu mine. Una a fost infometarea iar a doua Dukan. Dupa prima am ajuns lihnita dar slaba, palida si incercanata la nunta finilor mei. Pentru acest eveniment m-am chinuit jumatate de an, zi de zi si ceas de ceas, ca n-am vrut sa stric pozele copiilor de nunta si sa ocup trei sferturi de poza iar ei sa se inghesuie cu tot cu nasul intr-o bucatica. Nunta a fost superba, nasa la fel dar am calcat stramb cu tortul mirilor si atat mi-a fost! Am plecat la mare dupa nunta si m-am intors inapoi grasa si frumoasa ca vacile olandeze. Cu Dukan, cea de-a doua mare slabire, nu am suferit asa grav ca papam bine. Trebuia sa ma duc in vizita in Romania si nu puteam sa apar acolo durdulie ca s-ar fi gasit imediat guri rele sa spuna ca m-am infundat cu hamburgheri si coca cola ca americanii. Ajunsa acasa, am zis sa trec asaaaa, in vizita, pe la cofetaria mea preferata, cea de langa posta din Pacurari. Asaaaa, in vizita... Intelegeti? Am plecat cu cate patru eclere, patru savarine, patru amandine, patru de-alea, patru de-alelalte... cate una pentru fiecare membru al familiei mele. Durere mare in suflet am avut cand am constatat ca ai mei au ciugulit cate putin din fiecare si le-au lasat balta, incepute. Io, ca o mama buna, m-am sacrificat, normal, si le-am papat pe toate. Spuneti voi, care sunteti mame, de cate ori nu ati mancat ce ramanea de la copii. Ca e pacat sa arunci. Le-arunci mai bine in tine mai ales cand le-ai dus dorul atat de mult! Apoi, tot cu ocazia venirii mele acasa, pregatise mama niste bunatati de murea inima in mine sa spun ca-s la dieta. Si cumnata imi facuse cozonac si papanasi cum numai ea stie sa faca. Am zis ca las dieta balta cat sunt acasa ca n-o fi foc si o reiau cand m-oi intoarce in Canada. Pffff... doua saptamani de bine au sters cu buretele tot chinul meu de sase luni. N-am mai fost in stare sa ma intorc la dieta. Cum de ce? In Canada se apropia Halloweenul si seful imi postase pe birou doua boluri mari cu dulciuri si chipsuri sa ii servesc pe cei care intra in birou. Doamne, ce darnica am fost cu mine! Tot serveam ba una, ba alta! Sa vad care e mai buna. Sa nu dau oamenilor ceva rau, nu?

Dupa cum se vede nu metoda de slabit e cuiul lui Pepelea la mine ci motivatia. Am nevoie de un motiv real, important si iminent care sa ma faca sa imi pun toata vointa in joc. Cineva zicea sa imi propun o vacanta ravasitoare in Cuba si sa slabesc de rusine ca va trebui sa apar pe plaja ca o morsa. Nu, nu chiar balena esuata. V-am auzit! Altii imi spun de sanatate. Neah, ca vad mereu altii mai grasi care inca misca si ma mangai ca or crapa aia primii. Ei, ia sa va aud, niste motive importante aici la fata. Hai cu idei cat sunt pusa pe fapte mari. Am auzit de dieta Mirelei Retegan aia care te pune sa mananci numai la ore fixe si ma gandeam sa ma apuc de ea. Sau ma intorc la nenea Dukan?

Long weekend scurt

O sa ziceti ca viata mea inseamna numai munca, munca si petreceri. Aveti dreptate. Chiar asa si este in ultima vreme, in ultimii ani. La atat se rezuma experienta mea canadiana si nici n-as mai avea ce sa spun  nou despre mine. O sa incep sa povestesc despre altii care fac lucruri mult mai interesante pe-aici ca sa nu credeti ca emigrantul roman in Canada se ocupa numai cu chestii de-astea gen nani, papa, caca, asa ca mine.

Am intalnit si oameni ocupati. Am pus punct dupa ocupati, am stat cu degetul in sus si ochii in tavan pentru ca nu ma puteam hotari cu ce. Unii, nu multi, cu pastrarea traditiilor, limbii si portului romanesc, altii cu pictura, cu muzica buna, cu sporturile, treburi care solicita ceasuri intregi de munca si dedicare. In rest... fiecare cu munca si casa lui si chiar nu vad nimic rau in asta pana la urma. E firesc, e omeneste. Voiam doar sa ma disculp ca nu-s singura care nu face nimic interesant in Canada. Eu doar traiesc!

Weekendul asta l-am petrecut intens. Am tras chiulul de la munca cu sete. Trei zile libere de job si inhibitii, trei zile in care mi-am amintit ca sunt adult numai cat am fost cu fiica-mea la dentist sambata dimineata si cu fiu-miu la interviu luni dimineata. In rest, am avut aproape 17 ani ca medie de varsta de-a lungul celor 48 de ore de dezmat.

Sambata seara am experimentat ceva cu totul si cu totul inedit, o petrecere superba pe un vaporas, pe lac, cu vedere la luminile orasului Toronto, cel care nu doarme niciodata. Eu nu stiu de unde le mai scornesc Daniel Predoi si Dj Connex dar ma surprind la modul cel mai placut cu putinta de fiecare data. O petrecere de-a lor o intrece mereu pe precedenta iar cand pleci te intrebi ce Dumnezeu mai scornesc data viitoare. Abia te dezmeticesti dupa una, ca iti cauti bilete la urmatoarea. Adevarat ca si compania e importanta iar eu am de-acum un grup de zbanghii ca mine. Cei mai nebuni dintre noi deja au bilete la petrecerea din Septembrie. Luam si noi indata. Sa nu va puna pacatul sa imi luati toate biletele de la masa 6 ca ma pun pe bocit la Daniel sa ma mute la alta masa cu tot cu prietenii mei.

Duminica,  varza de oboseala dupa plimbarea cu vaporasul si dansatul pe puntea cea mai de sus unde te batea briza ca in Titanic, m-am smuls din pat si m-am apucat de gatit pentru petrecerea mea de casa noua si pentru copila mea care si-a pus aparat dentar si papa cu paiul. Ei bine, nu va pot arata poze de la petrecere pentru ca nu am si nu am pentru ca eram numai pe burta de ras. V-am spus ca am prieteni zbanghii. Nu-i chip sa deschida vreunul gura ca toti ceilalti lesina de ras. Cum sa nu-i iubesti?

Luni dimineata, cu ochii carpiti de somn, dupa ce am dormit toti, care pe unde a apucat, si-au luat zborul cu totii spre Toronto. Numai Maria a ramas sa imi tina de urat la o cafea zgribulita in gradina sa nu ma simt sedusa si abandonata.

Azi e marti deja. La munca ma tot intreba lumea cum mi-a fost weekendul. Scurt! Al naibii de scurt!

Invitatie la bbq de casa noua

M-am tot gandit cum sa fac sa organizez o petrecere de casa noua. Nu ca nu as avea unde dar nu am timp ca tot lucrez de la o vreme 7 zile din 7 de-o sa-mi cante popa indata daca o mai tin mult asa in galop. Nu am timp de distractii, nu am timp de gatit, de curatenie, de nimic. M-am maritat cu munca si urasc trebusoara asta dar nici sa divortez de ea nu se poate pana nu gasesc alta mai buna.

Pana la urma am hotarat sa-mi rup un weekend sa merg la Cruise Party pentru ca petrecerile lui Daniel si Mircea au devenit un "must", si, daca tot fac asa, sa organizez a doua zi dupa vapor un bbq relaxant si linistit cu prietenii la noi in curticica. Atat de mult mi-am dorit curticica asta incat vreau sa v-o arat si voua. E raiul coborat pe pamant special pentru mine. Nu pregatesc masa ca la nunta cu nenumarate bucate ci asa, un carnat si o salata, cat sa ne adunam si sa stam la povesti cu ceva in farfurie si, eventual, ceva in pahare. Inca ma gandesc daca ar trebui sa pun si ceva muzica in basement pentru cazul in care voi avea doritori de hore sau sa lenevim pe scaune cu burta in sus in curte... Loc este suficient pentru toata lumea, mai putin scaune asa ca va rog sa mai aduceti ceva scaune pliante daca aveti in dotare.

Deci, cei care va stiti prietenii mei sau... vreti sa deveniti, va invit duminica dupa amiaza la noi in batatura la un pahar de vorba. Fara ora fixa,fara cadouri, fara obligatii. La mine nu e cu invitatii speciale. Vine cine vrea, ramane cine e pe aceeasi lungime de unda. Dati-mi un semn daca nu stiti adresa.

Ne vedem duminica dupa amiaza (ca dimineata dorm dupa cruise)!