AMR 9 zile

Nu, n-am inceput sa facem bagajele efectiv dar de vreo luna sau poate de cand am cumparat biletele de avion ne tot agitam sa gasim ceva de dus acasa in Romania deci se poate spune ca ne invartim in jurul subiectului. In afara de sirop de artar si alte suveniruri canadiene nu prea ne-a dus mintea ce sa luam pentru ca se gasesc de toate si in Romania.

Pentru ca ne asteapta cu nerabdare niste musterii mititei pe care eu, personal, abia astept sa-i chinui si sa-i pupacesc si mi-e dor de ei de mor, am cumparat jucarii care sa faca ochisorii lor incredibil de frumosi sa scanteieze de bucurie. Bucuria lor va fi bucuria noastra. Aproape zilnic ma uit la ele si le asez pe caprarii: asta pentru X, asta pentru Y si tot asa pana constat ca mai am nevoie de ceva si dau fuguta valma prin magazine in cautare de solutii salvatoare. Mi-a spus cineva sa nu car jucarii de-aici ca n-are sens dar noi aterizam pe la amiaza in Iasi iar ei asteapta. Ei stiu ca matusa sau nana Vera, dupa caz, vine cu ceva pentru ei si nu pot sa-i dezamagesc, sa le spun ca le cumpar maine. Abia astept sa-i vad cat au crescut si sa-i aud bodoganind! Cand am plecat eu, ei abia vorbeau...

Mai am o serie de copii mai marisori pe care ii iubesc mult si carora le-am pregatit cate o mica surpriza. Cu (pre)adolescentii mei m-am inteles bine mereu pentru ca eu inca sunt in mintea lor. Chiar ma uitam azi la pozele de cand eram tanara si ma intrebam cum de corpul asta imbatraneste cand sufletul meu simte si traieste exact ca atunci. In fine, asta e! Parintii copiilor astia ar trebui sa fie avertizati ca ei vor creste si vor veni toti la mine iar eu voi face tot ce imi sta in puteri sa ii ajut sa ajunga aici. Abia atunci cred ca ma voi simti acasa in Canada.

De ce va povestesc toate astea? Pentru a va face sa traiti alaturi de mine febra pregatirilor pentru intoarcerea acasa prima oara dupa doi ani si jumatate. Mai sunt 9 zile care trec greu, parca se taraie si pe cat de greu se scurge timpul acum pe atat de repede sunt sigura ca vor trece cele 10 zile acasa.

Eu nu ma duc acasa sa compar cele doua lumi ale mele ci sa-mi revad familia, prietenii, casa si locurile dragi. Acum spun ca nu voi face analiza asupra starii in care voi regasi Romania si sper sa fie asa. Nu cred ca s-a schimbat ceva atat de mult desi daca voi scrie despre asta la intoarcere va insemna ca ceva important mi-a atras atentia. Deci, nu vreau odihna, ca doar nu vin in statiune. Vreau sa-mi vad cat mai multi prieteni asa ca imediat ce voi ajunge voi posta pe Facebook numarul meu de telefon si va rog mult de tot sa ma sunati, sa veniti sa ne vedem, sa va iau cu mine inapoi, in amintirile mele.

Imi iau ramas bun acum de la voi, sa fiti cuminti si promit sa va scriu imediat ce ma intorc... dupa 15 august.

what's on your mind?

Azi am vazut un filmulet pe youtube si mi-a placut la nebunie. Din acest motiv as vrea sa va rog sa aveti rabdare cateva minutele sa il urmariti. Pe mine m-a socat putin pentru ca reflecta clar realitatea zilelor noastre. Nu spun ca toata lumea pateste exact ce-a patit personajul principal si nu doresc asta nimanui dar intr-un fel sau altul Facebuciul asta ne pacaleste pe toti. Ne da impresia ca ceilalti o duc tot intr-o veselie, vesnic in concediu, inconjurati de prieteni mereu, cu gura pana la urechi... Numai noi stam terminati dupa o zi de munca in fata calculatorului si ne uitam gales la fericirea lor asteptand sa ni se schimbe soarta candva fara sa stim ca inainte si dupa sedinta foto careia tocmai i-am dat like si protagonistii ei erau la fel ca noi: cu griji, indoieli, oboseala si stress. Cu prima ocazie cand avem o zi libera si facem altceva decat curatenie, mancare sau cumparaturi,adica in rarele momente cand mergem si noi sa ne plimbam intr-un loc altminteri banal, ne luam revansa. Facem doua sute de poze ca sa punem acolo, pe net, sa vada lumea ce bine ne este si noua. Hei, nu vorbeam despre mine aici! Ok? Vorbeam la modul general... Pe mine nu ma oftica decat pozele cu mancare si prajituri si asta nu pentru ca as fi eu intr-o vesnica tentativa de dieta ci din cauza ca mie imi par mult prea complicate drept pentru care ma limitez la borsul meu cu fasole, parjoale (= piftele), snitele, musaca si inca vreo doua feluri comune dar comestibile. Nu stiu sa fac si nici nu-mi bat capul cu prajiturile si sunt invidioasa pe cei ce le fac si-apoi imi asasineaza mie simturile cu pozele lor! Daca vreti sa sariti acum cu gura pe mine ca viata voastra chiar este extraordinara exact asa cum se vede la profilul de Facebook, sigur, persoanele de fata se exclud. Si da, recunosc cu mana pe inima ca sunt si oameni care stiu sa-si traiasca viata frumos si interesant! Stiu chiar eu cativa iar etalonul meu locuieste in Vancouver chiar daca ei nu stiu (sau poate banuiesc)!

 Totusi, va invit sa vedeti si filmuletul si sa-mi spuneti ce parere aveti.

Teapa de Canada Day

Asa se cheama cand te iei dupa prognoza meteo care zicea ca va fi heavy t-storm astazi. Luand in considerare acest aspect am renuntat la planul nostru pentru Canada Day de-a merge la Zoo sau pe urmele Franciscai la Lion Safari. Nu voiam sa riscam a fi plouati de o atat de grava furtuna anuntata pe toate posturile tv, radio si pe net asa ca am refacut planurile impreuna cu vecinii si prietenii nostri si am sarbatorit acasa, in balcon, o extraordinara zi a Canadei cu mici romanesti, carnaciori si bere nemteasca uitandu-ne mereu la cer dupa nori si semne de prapad. Incep sa dau crezare vorbelor vecinului care spunea ca prognoza a fost facuta de vineri dupa care meteorologii au intrat in long weekend iar toata mass-media a preluat-o de buna fara s-o mai verifice intre timp.

Adevarul este ca picand ziua aceasta nationala intr-o marti, multi au primit bonus si ziua de luni libera astfel incat au fost norocosi cu cate patru zile de vacanta (ca meteorologii bunaoara!). A fost pustie partea aceasta a orasului oamenii plecand la casele de vacanta sau in campinguri. Pustiu de-a binelea a fost mai ales cand toata lumea a migrat duminica spre centru catre marea parada a homosexualilor, travestitilor si alte categorii de diferiti. Imi spunea o fetita care lucreaza cu mine ca abia asteapta sa mearga la parada si era fericita ca un/o client/a cu creasta vopsita ca un papagal ii daduse un sirag de margele colorate cu care au astia obiceiul sa arunce la parade. I-am spus ca nu-s nici macar curioasa cum e aceasta parada si am vazut in ochii ei acel "baba demodata" pe care l-am aruncat si eu de nenumarate ori la varsta ei celor mai conservatori asa cum am devenit eu acum. Lasa, draga mamei, ca mai vorbim noi dupa cativa anisori ca fix asa o mica rebela eram si eu candva!

Acum, cand va scriu, vecinii s-au regrupat la ei in apartament pentru o improspatare de forte urmand sa mergem la artificii... in caz ca nu vine urgia bineinteles! Ar fi chiar culmea sa inceapa exact cand vom scoate noi nasul din barlog! Intentionez sa editez postarea mai tarziu sa va arat poze de la artificii daca... vor fi. Oricum, va urez celor de pe aici sau celor ce intentioneaza sa vina incoace "Happy Canada Day!" chiar daca ziua este pe sfarsite.


PS: Si totusi,pentru mine, cel mai important eveniment din lumea intreaga, va fi fix pe 3 iulie, ziua in care am devenit mamica pentru prima oara, ziua in care cineva m-a privit fix in ochi facandu-ma sa simt intreaga responsabilitate pentru viata si viitorul lui desi eram eu insami un copil mai marisor. Pentru el am renuntat la Canada si tot pentru el, 10 ani mai tarziu, am ales Canada. Sa fii fericit dragul mamei in tara pe care deja o consideri ca fiind tara ta si sa-ti croiesti visele cu indrazneala!