Thursday, May 25, 2017

Veronica vopsitoare sefa!

Acum in inima mea e o Veronica mica, mica, o fetita incruntata, cu spranceana ridicata si boticul strans sa planga, cu mainile incrucisate la piept, cu burtica inainte si care bate din cand in cand din picior. Ar vrea sa fie gata toate deodata, sa gaseasca job, sa termine renovarile si sa nu mai aiba praf si in... sandwich.
Uf, slava Domnului, vine tata socru sa ne salveze la sfarsitul saptamanii.
Nu, nu am poze sa va arat pentru ca nimic nu e gata inca. In trei saptamani baia nu a reusit sa fie terminata. Nervii mei in schimb, da! Va rezolva tataia nostru problema indata. As mai avea nevoie de un instalator totusi, unul priceput tare, care sa repare o instalatie la cada facuta in bataie de joc.
Azi am terminat, dupa lupte seculare, de zugravit un dormitor in roz movuliu. M-am luptat cu banda cand pe langa tavan, cand chiar pe tavan. Am tarait scara dupa mine si-am injurat printre dinti de cate ori mi-am dat cu ea peste picioare sau am fost cat pe ce sa pic de pe ea. Am mozolit cadrul usii, lemnul de la geam si prin dulapul din perete cu vopsea alba. Ma gandeam ca maine punem parchet sa am si eu macar o camera terminata dar am aflat ca e sarbatoare asa ca maine trandavim. Vineri mergem la aeroport. Sambata si duminica ne odihnim impreuna cu tataia si ii facem galerie sa se obisnuiasca aici, cu fusul orar, mergem la Carassauga iar de luni incepem operatiunea de salvare a casei noastre.
Aaa, caut, in Kitchener, recomandari pentru schimbarea a doua gemulete la basement sau pentru schimbat burlanele si streasina la casa. Orice informatie despre meseriasi buni de orice fel e binevenita ca nu se stie niciodata cand ai nevoie. Spre exemplu as avea nevoie de cineva sa ne testeze calitatea apei ca parca ma spal numai cu gel de dus asa imi aluneca mana pe piele cand dau cu apa. Cineva mi-a spus ca water softnerul e posibil sa nu fie bun. Nu indraznesc sa beau apa de la chiuveta nici trecuta prin filtru.
Uh, ce de distractie! Nu am timp sa ma plictisesc cu viata mea!


Friday, May 19, 2017

Romania Pavilion-Carassauga Festival of Cultures

Anul acesta am decis sa va scriu atat inainte cat si dupa Festivalul Carassauga.

Va scriu inainte desi e totusi cam tarziu, in dorinta de-a va convinge ca merita sa mergeti, sa vizitati, sa sustineti pavilionul Romaniei, sa voluntariati, sa va implicati. Ana Maria a lansat nenumarate invitatii comunitatii romanesti si sunt convinsa ca, avand si experienta anului trecut, va aduna in jurul ei oameni minunati, talentati, dedicati, reprezentanti ai lumii noastre de aici care vor arata celorlalte natii cat de frumosi si calzi suntem noi, romanii.
Unul dintre cei prezenti in cadrul pavilionului nostru va fi mortgage brokerul meu, George Vasilache, care impreuna cu partenerul sau din real estate vor fi acolo pentru a doua oara sa sustina comunitatea romaneasca. V-am mai povestit eu despre el. Minuni a facut omul asta ca sa-mi pot vedea eu visul cu ochii si sunt convinsa ca la fel ar face pentru fiecare client care i-ar bate la poarta (telefon sau e-mail adica). Va invit sa il abordati, sa puneti intrebari si sa ii spuneti ca io v-am zis frumos de el ca sa vada cat de mult il pretuiesc si apreciez ajutorul primit. I-am furat o poza de pe Facebook ca sa il recunoasteti.

As fi vrut sa contribui si eu cu ceva, sa voluntariez, face painting poate... dar ma suna tembelul asta de telefon de la munca non stop. Aseara chiar si la 10, cand ma pregateam sa sar in pijamale ma suna unul sa ma intrebe de un apartament cu doua camere langa Universitate. Cum sa pictez un fluturas sfios pe spranceana si sa tin telefonul cu umarul "Da, avem, 1300 costa. Plus electricitate! Appointment? Sigur! Cand? Stai puiule nu misca obrajorul ca gresesc fluturasul!"
Fac si eu ce pot ca sa ajut. Spre exemplu, acum bodoganesc pe blog ca la dat din gura ma pricep cel mai bine. Aici gasiti impresiile mele de anul trecut de dupa festival. Chiar si la un an de la eveniment inca ma stapaneste senzatia ca in seara aceea am facut inconjurul lumii cu escala prin Romania. Abia astept editia din acest an unde Romania va fi prezenta a doua oara cu un pavilion pe care incerc deja sa il creionez in mintea mea colorat si vesel desi sunt convinsa ca voi fi surprinsa de noutati si impresionata de calitatea prezentarilor. Eu, anul trecut, am plans de emotie la unele momente si recunosc ca-s proasta si sensibila si nu aveti decat sa radeti de mine cat vreti. Anul asta stiu! Imi iau batista cu mine ca se intinde rimelul asta al naibii de tare cand ma uit la dansuri populare romanesti. As vrea sa ajung la Ciuleandra cu tot cu catel si purcel. Venim si cu tata socru care va fi proaspat aterizat vinerea viitoare. Va pup si abia astept sa va vad acolo!