M-au cryogenizat

Ziua se anunta interesanta de dimineata cand m-am imbracat frumos, cu rochita lunga si lejera ca sa pot purta bandaj pe picior. Aveam programata la ora 10 o mica operatie de scoatere a unui fir de par care a crescut sub piele si s-a incapatanat sa se incapsuleze acolo. Sa tot fie vreo 6-7 ani de cand ma paraziteaza sub genunchi nemernicul!

Mai aveam inainte de a intra pe mana dermatologului si un mic dejun impreuna cu chiriasii la blocul din Elm Street. M-am dus, cum sa nu ma duc ca-mi sunt dragi cu totii: chiriasii si colegii. Am avut pentru 1 septembrie 40 de apartamente de inchiriat si am scos-o la capat superb ca sa ma laud putin. Treaba asta mi-a adus aprecieri unanime dar si deservicii. M-a luat seful al mare prin invaluire ca-s nemaipomenita si nemaivazuta si... sa ma duc o saptamana la un alt bloc sa rezolv problema cu ceva apartamente neinchiriate acolo. Mai poti sa spui ceva? M-am dus desi nu mi-a picat bine ca fix cand sa-mi trag si eu sufletul dupa o vara fierbinte la propriu si la figurat, in care am avut zile de-am stat cu picioarele pe pereti de-atata alergatura cu aratatul apartamentelor, acum o iau de la capat. M-au aburit ca daca rup gura targului ma vor face un piculet de sefuta. Nici macar nu stiu daca vreau asta ca mi-a iesit pe nas sefia la Tim Hortons. In plus, sefutul meu, dupa ce am lipsit doar vreo doua zile, azi, cand m-a vazut, parca vazuse pe maica-sa. Cica sa fac bine sa vin inapoi luni. Pai eu vin dar nu stiu daca e dupa mine.

Dincolo, la celalalt bloc, la intersectia lui Yonge cu St. Clair, e dragut dar ma plictisesc de mor. Daca nu suna telefonul sau nu primesti vreun e-mail, daca nu vine nimeni sa vada vreun apartament iti cam vine sa te urci pe pereti si sa fluieri a pustiu. N-ai niciun coleg sau colega sa mai schimbi o vorba, sa mai spui o poanta. Nimic. Multumesc din inima celor care m-au inteles zilele astea, celor pe care i-am stresat cu mesaje nenumarate si fara un motiv anume dar si celor care imi vor tine de urat pe aceeasi cale joi si vineri cat mai dureaza exilul meu. Daca primiti de la mine un timid "Salut! Ce mai faci?" si faceti pacatul sa-mi raspundeti v-ati ars! Va tin de vorba pana va plictisiti sau pana va pica ochii in gura de somn (pt. Romania). Ati putea de asemenea sa ma intrebati si voi ce mai fac daca o cautati cu lumanarea ca indata ma starnesc si va povestesc tot, de la Adam si Eva incoace. As aprecia si mai mult daca m-ar scoate cineva la lunch dar hai, stiu ca cer prea mult, lasati-ma in singuratatea mea, acolo, in biroul ala mic cam cat o buda.

Ajung sa ma gandesc la tot felul de bazdaganii si filosofii ieftine de nici nu-mi mai amintesc cate si mai cate. Printre ultimele pe lista azi erau cum apar oamenii in vietile noastre, toti cu cate un rost. Mai apoi am sarit la frumusetea care nu exista decat in masura in care sufletul nostru e deschis sa o gaseasca. Ei, nu va puneti mintea pe bigudiuri acum ca sa ma pricepeti pe mine ca nu vreau sa va chinui.

Aoleu, de ce ma tineti de vorba ca uitam sa va povestesc cum a fost la dermatolog. Ajung la clinica. Fite de downtown. Gagici care mai de care care isi rezolvau ba o buza, ba un rid, genti si rochii de firma, aere si fasoane. Printre toate astea... io! Nustiu cum dar ma simteam norocoasa ca inca n-am nevoie sa indrept ceva ce strica legile gravitatiei, ma intristam in acelasi timp ca vremea aia nu e chiar departe si imi era frica rau de ceea ce avea sa se intample dupa ce voi pasi in cabinet.

Mai fusesem o data tot pentru treaba asta dar atunci doctorul imi spusese ca daca va fi nevoit sa ma taie cicatricea aia va fi mai urata decat bubita pe care o am acum si ca cel mai bine ar fi sa o criogenizeze ca se micsoreaza. Data trecuta am plecat acasa sa ma hotarasc asa ca acum venisem pornita sa o scot fie ce-o fi dar in urma unor descrieri foarte plastice si explicite ale unei cicatrici oribile si profunde ce avea sa ia locul bubitei daca insist sa o scot, am ales sa o crio...cum zicea el, ca eu habar nu aveam ce e aia. Deci, a inceput sa imi dea pufuri de-alea drept in inima bubitei si ustura rau cum ustura gheata iar dupa ce a incetat, usturimea a crescut la intensitatea unei arsuri. Mi-a pus un plasture cu polysporin si m-a trimis la plimbare cu indicatia ca se va umfla si va mustaci vreo doua saptamani dupa care ar trebui sa se faca mai mica ceea ce insa nu este si obligatoriu. Dar am incercat! Nustiu daca pe voi va interesa povestea bubitei mele dar eu ma simt in secolul 21 cu tehnica cu care m-am intalnit azi. Sper sa aiba si efect.

Hai, va pup si va tin la curent! Si daca va plictisiti maine si poimaine sa ma sunati ca va povestesc tot si de la capat.