Introducere

Mamaaaa... ce greu e sa faci o introducere! Scriu si sterg, scriu si iar sterg... 

Acesta va fi locul unde o nebuna plecata in lume, o usarnica asa ca mine, va va povesti, pe un ton amuzant, istorii, pareri, ganduri si experiente serioase 

Am avut mereu un dor de duca, am vrut mereu sa plec din tara dar am tot amanat pana prin 2010 cand am zis ca ori o fac acum ori niciodata si iata ca mi-a iesit dupa gandul si dorinta mea. De-aia cine-a zis ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea intampla a avut tare mare dreptate!

In 2010 am ales Canada ca destinatie dar sa stiti ca n-am inchis ochii si-am invartit globul punand degetul pe harta. Nuuuu, era un impuls mai vechi, inca din studentie, cand aveam eu impresia ca in Canada a plecat deja toata spuma intelectualilor romani si numai eu, de proasta ce-s, am ramas acasa.

Ok, dar Canada asta e mare tare. Unde anume plecam? Quebec sub nicio forma ca e friiiigggg, se vorbeste francezaaaa... Nuuuu, nu Quebec! Vancouver parea cea mai exotica destinatie din restul Canadei. Ma uitam la poze cu palmieri, cu plaja oceanului, cu muntii de partea cealalta... Tare fain! Acolo mergem! 

Am gasit forumul Vancouver.ro, am studiat variantele de emigrare si ne-am facut punctajul sa vedem daca visam mai departe sau ne vedem de treaba noastra. Totul depindea de Ielts asa ca pune mataluta, Veronico, manuta pe teste si pe limba engleza si da-i si lupta si da-i si lupta. Mergeam la serviciu si printre picaturi mai faceam cate un test, mai scriam cate un eseu si mai ascultam cate o caseta. 

Pentru Ielts m-am dus la Bucuresti pentru ca la mine, la Iasi, era organizata testare tocmai in noiembrie iar eu nu mai aveam rabdare. Doamne, imi amintesc perfect drumul la Bucuresti, emotiile testarii dar mai cu seama imi amintesc si simt si-acum golul in stomac, din momentul aflarii punctajului. De asta depindea plecarea noastra! Era atat de important pentru mine in acel moment sa obtin cat trebuia ca sa putem evada. Asa simteam atunci, ca evadez!

Yes, stiam eu, fetita, ca esti isteata! Am obtinut punctajul si ne-am apucat de acte. Vreti sa va povestesc ca ne-am vandut apartamentul ca sa avem bani de acte? Ok, l-am vandut si ne-am facut o casuta la tara iar cu restul banilor am facut dosarul. Tare multi bani am cheltuit ca sa ajungem aici... De ce am mai facut casuta? Unu: ca sa avem unde sta in caz ca nu ne aproba dosarul si doi: ca sa avem unde ne intoarce in caz ca ne merge rau acolo, departe sau nu ne place, sau nu ne iese treaba pur si simplu. Am zis noi ca asa ne luam toate precautiile necesare. Cand faci asa un pas important te gandesti in primul rand la copii si nu vrei sa-i pui in pericolul de-a dormi in gara pentru ca mama lor e intr-o ureche si viseaza la cai verzi pe pereti.

Dosarul a plecat in Canada in data de 13 decembrie 2010. Nu, nu sunt superstitioasa si am ramas foarte surprinsa sa vad ca aici nu exista, spre exemplu, etajul 13. Am avut peripetii cu vizita medicala dar am reusit sa avem viza in mana in ianuarie 2012 dupa ce m-am dus peste ei la ambasada sa intreb ce se intampla cu dosarul nostru de nu mai misca nicicum.

Prin urmare, in data de 25 februarie 2012 am aterizat in ... Toronto! Da, in Toronto! Tot timpul asta, de la decizie si pana aproape de plecare am visat la Vancouver pentru ca in final sa plecam spre Toronto. A fost o decizie luata in ultimul moment, masurata si cantarita de cinci sute de mii de ori atat cat puteam noi hotari dupa informatiile pe care le aveam atunci si acolo. Era cineva care ne astepta in Vancouver dar in acelasi timp mai era cineva in Toronto care ne-a scris cu propunerea de a veni ca ajutori de superintendenti. Ne gandeam noi ca orice job e mai bun decat nimic pentru niste oameni care pleaca de-acasa cu bani putini si cu doi copii dupa ei. Decizia era ca si luata si toate argumentele pentru Vancouver pareau sa paleasca in fata unei promisiuni de job. Despre asta va voi povesti amanuntit in urmatoarea postare pentru ca acum am vrut sa fac doar o introducere si uite cat m-am intins.

De fapt voiam sa va povestesc de ce Mama Canadei. Nu-s eu cea atoatestiutoare in ale Canadei dar pe toata perioada cat ne-am facut dosarul si pana la plecare am petrecut sute de ore pe net studiind forumul de emigrari si ajunsesem sa tin legatura cu multe persoane in aceeasi situatie cu noi. Asa ma poreclise consortul in acea perioada si asa mi-a ramas numele. Macar de-as fi putut banui cat de putine stiu de fapt despre Canada....