Va invit sa ascultati melodia asta. Probabil sunteti satui de ea deja dar daca ati asculta-o cu urechile omului cu ganduri de duca ar avea nenumarate semnificatii profunde.
Mie mi-a urlat in ganduri non-stop in perioada in care asteptam viza si ma mustrau cuvintele ei. Cand imi spunea "du-te nu mai sta, tu chiar nu vezi cat ai intarziat deja..." ma si vedeam vinovata ca am asteptat in zadar si am pierdut atat de mult timp dar "tragea de mine caracterul meu de fier" si prindeam puteri sa merg mai departe cu dosarul, cu toate etapele acelea dificile.
Cuvintele cantecului asta ma faceau sa visez, sa simt ca pot rasturna muntii cand auzeam "ai mei, ai mei, n-au avut habar cat de sus, cat de sus pot eu sa sar". Chiar dupa ce-am ajuns in Canada si ma simteam depasita de situatie si abatuta imi spuneam ca eu trebuie sa ma ridic si sa imi caut calea, sa nu abandonez lupta pentru ca acolo, in Romania, am lasat o mama care crede in mine si in puterea mea si nu am voie sa o dezamagesc. Simt ca eu "chiar am ceva de spus" si "pot sa ma duc tot mai sus"!
Voi sti ca a meritat cu adevarat tot sacrificiul acesta al despartirii de cei dragi atunci cand copiii mei vor sari mai sus decat as fi putut eu visa pentru ei daca ramaneam acasa. Nu spun ca mi-ar placea sa-i vad la Microsoft sau la NASA dar vreau sa-i vad impliniti. Cei care sunt parinti sunt sigura ca ma inteleg!
Poate pare puerila povestioara asta dar ... asta sunt eu. Ascult multa muzica si uneori mi se lipesc de suflet melodii alteori franturi de versuri. Fiecare cantec drag mie are legatura cu un anumit moment din viata mea.
Aia ca nu-i vrei la NAZA, am inteles-o. Nici eu n-as vre aacolo, din otive lesne de inteles.
ReplyDeleteDa' aia cu implinirea" sa moara calu' daca am inteles ce vrei sa ne spui ! Implinirea, binele, frumosul, bla-bla, sunt asa niste termeni vagi, despre care fiecare isi poate imagina ce il coafeaza mai bine...
Exact! Implinirea, binele, frumosul nu sunt notiuni strict masurabile si nici nu cred ca exista unitate de masura pentru ele. Daca exista imi cer scuze pentru ignoranta! Dar pentru faptul ca tu nu ai inteles nu-mi cer scuze si chiar nu ma asteptam sa intelegi. Am specificat clar ca cei ce sunt parinti probabil ma vor intelege si tu nu esti! Nu vreau sa polemizez cu tine aici asa ca asta este ultima postare pe care ti-o public. Nu te deranja sa-mi mai scrii pentru ca iti cunosc foarte bine opiniile exprimate peste tot, pe toate blogurile si nu iti impartasesc absolut deloc ideile.
DeleteNu ma astept sa primesc doar laude si aplauze dar cand ai ceva de spus macar sa fie pe un ton politicos si utilizand un limbaj civilizat. Asta ca sa nu inteleaga restul lumii ca nu sunt deschisa dialogului.
te inteleg perfect cu melodia asta ... si noi am simtit la fel ...
ReplyDeleteaaaa si mai ascultam o melodie, ca motto al emigrarii : http://www.youtube.com/watch?v=8XuFKHpU2jg&feature=kp
Daaaa... si asta o ascultam. Imi place Guess Who!
DeleteSal. Mie inca imi place asta: https://www.youtube.com/watch?v=vB-IqZiBLo8
ReplyDeleteShuie mai esti! Zapacito! Desi ma inrosesc pana peste urechi sa recunosc sa stii ca sunt in asentimentul tau (am glumit cu rositul).
DeletePlecarea nu e un lucru simplu si iti trebuie putere si motivatie . Copii ne sunt o parte extrem de motivanta in alegeri...privind in urma si la ce au devenit acum , nu regret nici o clipa alegerea plecarii ...catre normalitate .
ReplyDeleteSper doar ca peste vreo 5-10 ani sa pot spune la fel ca tine. Deocamdata avem reusite scolare care ne motiveaza.
DeleteTi-am citit blogul, Elena, si vreau sa te felicit pentru fetita si ginere. Sunt dintre cei care ma fac sa fiu mandra ca sunt romanca!