O saptamana plina

In ciuda faptului ca in Canada pare ca nu se intampla niciodata nimic, saptamana ce a trecut de la ultima postare a fost una plina pentru mine. A fost un amalgam de ganduri, griji, compasiune, planuri de viitor, bucurii parintesti dar mai ales drag de oameni si voi incerca sa va fac partasi la nebunia mea atat cat voi putea fi de coerenta.

Am inceput sa adun banuti pentru Rodica din Montreal si am trecut printr-o larga paleta de simtaminte in acest demers al meu. Fara ca ei sa stie ca eu exist si ma gandesc la ei, i-am insotit cu toata energia mea pozitiva si am facut aceasta campanie micuta de strangere de fonduri. Am vrut sa fac ceva pentru ei, ceva mai mult decat sa citesc despre cazul lor si sa spun "saracii!" Mi-am spus ca oricat voi aduna va fi ceva mai mult decat zero si ca putin de la mine plus putin de la altii va face o suma ce le va fi de un real folos si ii va face sa nu se mai simta atat de singuri si amarati intr-o tara straina. Am adunat, cu ajutorul unor oameni minunati despre care va voi povesti indata, suma de 820 de dolari, bani ce au ajuns in contul Rodicai ieri la pranz. Va transmit, dragii mei, pe aceasta cale, toate multumirile unui suflet abatut si biciuit de soarta exact cand dadea sa-si intinda aripile sa zboare! Mi-a ramas in minte ca l-am sunat pe Veaceslav sa-l intreb daca se descurca sa ridice banii in caz ca ii trimit prin Western Union si a spus ca nu stie unde gaseste vreun birou de-al lor. L-am intrebat in prostia mea daca n-au trimis bani acasa si el a zambit amar si-a zis: da' de unde? am ajuns sa primim noi ajutor de-acasa in loc sa fim noi sprijin parintilor!

Am pus apelul pentru Rodica pe blog si, sa fiu sincera pana la capat, ma asteptam sa adun banuti de la prietenele mele, de la fetele pe care ma bazez, care au cate un suflet minunat, care ma cunosc si au incredere in mine. Asa a fost dar am avut si minunata surpriza sa primesc bani de la familii complet necunoscute, oameni care imi citesc blogul si care au demonstrat ca romanul meu e frumos si bun. Puteti spune ce vreti acum dar eu am primit confirmarea ca romanii sunt o natie cladita pe un fond bun.

Mi-as dori sa nu-i uitam pe cei trei din Montreal si daca va puteti lipsi de o suma cat de mica sa treceti pe la RBC si sa o puneti in contul Rodicai si al lui Veaceslav Popusoi (027 03461 003 5026661). Dureaza fix un minut. Dna Elena, prietena si sustinatoarea mea din Vancouver, spunea ca a facut transferul online ca atunci cand platesti orice factura. Deci, nici macar nu trebuie sa mergeti pana la banca. E simplu tare! Trebuie doar sa vrem sa ajutam!

Spuneam ca am fost tare ocupata si cu planurile mele de viitor. V-am spus ca ma atrage tare mult o cariera de tehnician dentar. Am fost la colegiu sa vorbesc cu Entry Advisorul si-am plecat de-acolo mai tulbure decat am venit. Salariile nu sunt foarte mari dar as putea avea ocazia sa-mi deschid propriul laborator iar asta suna bine. Pe de alta parte, inscrierile pentru septembrie 2014 sunt acum. Sa-mi mai fac echivalarea diplomei de bacalaureat mi-ar lua prea mult timp si nici nu m-ar ajuta ca n-am chimie si fizica in clasele 11-12. Asa ca singura varianta propusa de tipul cu care am vorbit ar fi sa dau teste la engleza, mate, chimie si biologie acum! What? Mai omule, eu am terminat liceul acum 20 de ani!!!!! Dupa cum va spuneam, am rumegat oferta de ieri pana azi, m-am culcat tarziu si m-am trezit devreme sa mai citesc pe internet despre colegii si programe si-am zis: POT! Sa nu radeti de mine daca pic, ok? Daca pic inseamna ca nu e pentru mine si sa-mi vad de treaba.

Zis si facut: m-am dus pe ontariocolleges.ca, mi-am facut cont, am aplicat, am platit taxa si-acum... sa vedem ce urmeaza. Din cate inteleg eu, ar trebui sa primesc o scrisoare de la colegiu sa imi spuna ca trebuie sa dau examenele astea. Ca sa fiu sigura ca am inteles bine le-am trimis un e-mail sa clarific treaba. Sper sa si raspunda pana maine. Daca nu raspund, ii sun maine cand vin de la munci. Din nou, daca sunt admisa, voi avea nevoie de sfaturi pentru burse, osap sau imprumuturi. Cine se ofera? 

Si, ca sa inchei intr-o maniera mai vesela si optimista, va voi spune ca sunt mandra tare de progeniturile mele care au incheiat scoala cu note mari, sunt frumosi, sanatosi, veseli, sportivi si ii iubesc de ma topesc! De ce ii laud asa tare? Pentru ca sunt doi copii care acum doi ani si ceva au fost smulsi din lumea lor, adusi aici si nevoiti sa se adapteze din toate punctele de vedere: sa invete limba, sa isi faca prieteni, sa se descurce intr-un sistem cu totul nou si au facut toate astea in scurt timp. Nu spuneti ca le-a fost usor, ca asa-s copiii adaptabili. Nu, nu le-a fost usor dar noi am fost alaturi de ei sa ii sustinem si o vom face toata viata!