Probabil ca jumatate din comunitatea romaneasca din Canada ma va uri incepand de maine dar imi asum riscul. Nu am nimic de pierdut cum nici nu am avut nimic de castigat cand ma iubeau toti. NU, nu mi-a placut petrecerea organizata de Gabriela si Emilia! Gata, m-am racorit. Am strans din dinti si am scris.
Anuntata cu surle si trambite, ca va fi extraordinara cu nenumarate momente artistice, ceva ce nu s-a mai pomenit pe-aici, a fost intr-adevar ceva iesit din comun de prost organizat. A fost o varza! Cu de toate si cu nimic. Tematica petrecerii nu am inteles-o, nu a reiesit din ceea ce s-a intamplat acolo si nu mi-e clara nici acum. O fi fost de ziua Romaniei? O fi fost pentru cei care au implinit anul asta 50 de ani? Naiba stie! Eu, in calitate de spectator, nu am inteles de ce ma aflam acolo. A fost o balbaiala de la cap la coada!
Cand am ajuns eu la sala am fost izbita de penibilul situatiei in care doua scriitoare stateau la o masa si vorbeau cu spatele la public despre cartile lor. Nimeni nu asculta. Oricum nu se intelegea ce spuneau. Mi-a fost mila de ele dar le-am admirat calmul. Eu n-as fi suportat asa ceva insa eu sunt nebuna. Le puneam masa in cap si plecam daca eram in locul lor. Daaaar, cum eu nu am scris vreo carte, mai bine tac ca e plina lumea de mucosi de-astia ca mine care scriu doua vorbe, trei prostii pe Facebook si-apoi se cred scriitori. Si totusi, cum le-o fi trecut prin cap sa le aseze asa? Si-apoi ce legatura aveau cartile lor cu subiectul petrecerii? Trist!
A urmat turuiala Emiliei, cu vesnica poveste despre Ilenele Cosanzene si Fetii Frumosi care au trecut marea cea mare... Na, ca aproape am invatat-o pe de rost de cat de multe ori am auzit-o! Si ma uitam in jur cum se plictisea lumea si bateau din picioare de nerabdare dar ea, nimic, in slow motion, tinea mortis sa ne adoarma pe toti ca, na, la 50 de ani te ia somnul devreme. Dupa o vreme lumea incepuse sa intre, sa iasa, sa se scobeasca de cash ca bautura era pe bani si nu toti avusesera inspiratia sa vina pregatiti. Slava Domnului ca nu beau dar imi era foame ca ma pastrasem toata ziua sa fiu supla ca o gazela la marea petrecere!
Cand credeam si eu ca incepe petrecerea si dansam, ca macar atat sa am si eu parte de distractie, au inceput osanalele. A fost ridicata in slavi organizatoarea care a precizat ca aceasta petrecere este un fel de multumesc din partea ei pentru cei care au votat-o sa ia un premiu. Pai, stai asa, ca parca era petrecere pentru cei care implinesc 50 de ani sau de ziua Romaniei sau cam asa ceva... Uf, tot confuza sunt! Au urmat sponsorii. Partea asta mi-a placut. Mai vezi si tu un roman de succes. Am ras cu lacrimi cand a fost intrebat unul dintre ei, saracul, cum isi mentine nevasta fericita. N-am auzit raspunsul omului ca eram pe sub masa de ras. Oare chiar voia sa stie raspunsul? Oare pe ea, pe doamna prezentatoare, cum o face barbat-su fericita? Pfiu... erau copii in sala!!!
Nenumaratii artisti care trebuiau sa fie prezenti au fost ca steagurile lui Caragiale, doi la primarie si doi la prefectura, adica Gilmaro si inca doi instrumentisti. Hei, m-ati incurcat la numaratoare. O iau de la capat: aaaaa, Gilmaro si doi instrumentisti. Atat! Vreo 20 dupa cum se anunta cu surle si trambite.
Sarbatoritii. Daaa, aia care implineau 50 de ani si care ar fi trebuit sa fie in centrul atentiei, au fost cititi din fuga calului de pe un pomelnic cand lumea mai avea putin si pleca acasa daca nu termina Emilia cu vorba. Tare-i mai place sa se auda! Atat! Nici macar nu i-a scos in fata la o poza de grup, nicio bataie din palme dupa fiecare nume, ca sa nu mai spun de batai de inima. Lasa, lasa ca merge asa! Au ramas oamenii cu un puternic gust amar. Asta a fost tot? Macar un balon cu 50 sa le fi pus pe masa. Zic si eu... Probabil au costat prea mult artistii aia multi.
Oricum, cireasa de pe tort a fost cand m-am intors la masa mea si am constat ca ne lipsea lampa atat de laudata cu motive populare romanesti. Pai gata? Ne dau afara? S-a terminat petrecerea? Se sting luminile? Cica nu, le strange organizatoarea sa nu le furam ca le da ea la cine vrea. Hopa, eu nu voiam ca nu imi imaginam o minune de-aia in casa mea dar sarbatoritii poate voiau macar atata amintire de la seara aia in care au fost, cica, in centrul atentiei. Penibil din nou, foarte penibil!
A fost o petrecere de la care am avut asteptari prea mari. Mult prea mari! O fi vina mea ca nu a fost asa cum ma asteptam. Acum puteti spune ce vreti, puteti da cu piatra, puteti sa ma stergeti de pe Facebook dar eu nu imi voi cere scuze niciodata pentru ce am scris mai sus.
Lol... esti prea sincera, nu crezi? Anyway, keep going ;)
ReplyDeleteIo, prea sincera? Nuuuu, de mult prea multe ori am preferat sa plec fara sa spun un cuvant decat sa ranesc sentimente si orgolii. Cu cat imbatranesc insa, imi pierd rabdare si diplomatia.
DeleteAi perfecta dreptate, "petrecerea", "evenimentul" ori ce se dorea el sa fie, a fost nu doar confuz si de gust indoielnic, dar in final a fost o frauda prin advertiving, platita de catre noi, cu un pret piperat. Mancare puina si proasta, bautura pe cash (fara un minim warning in anunt), sonorizare mizerabila, ca vag intelegeam ce se vorbea in romaneste...artisti cum ai zis si tu.....ca steagurile la primarie....Apoi osanale si self-osanala ale necunoscutei "personalitati" a organizatoarei premiate prin numarul de "likes" adunate prin "voteaza un roman"... Un adevarat balci haotic si de gust rurural. Dar macar daca dona profiturile sau o parte din acestea (profituri consistente, considerand numarul de participanti si "investitia" modesta) unei fundatii culturale comunitare, unui camin de copii ori ceva legat de comunitatea romaneasca....Dar nu, Ms. Covaci si camarila de osanale, au bagat frumosul profit in buzunarul personal. Un banchet similar al romanilor din Niagara (mult mai bine organizat si mai entertaining), a donat banii fundatiei culturale a comunitatii romanesti din Niagara. In rest este cum spui tu, un imens disappointment.
ReplyDeleteDoamne, cat ma bucur ca nu am fost singura "nebuna" in seara aceea!Faptul ca am dansat si m-am simtit bine cu prietenii mei nu inseamna ca petrecerea s-a ridicat la nivelul reclamei care i s-a facut.Am penalizat impostura in Romania. Aici nu pot sa inchid ochii si sa trec mai departe chiar daca voi fi excomunicata din comunitatea romaneasca. Am participat si la Niagara la banchet. Am facut face painting si toti banii au fost donati fundatiei dar asta a fost scopul declarant al acelei petreceri. Sa nu incurcam lucrurile. Asa am putea incepe sa cerem tuturor romanilor care organizeaza petreceri sa doneze banii in scopuri caritabile. Si petrecerile astea sunt afaceri pentru cei ce le organizeaza iar daca o fac bine eu ma bucur pentru banii pe care il fac. Sunt meritati.
DeleteAbia acum am aflat de articol. Am fost nițel șocată când am ajuns acasă, dar din alt motiv, tragic. Deci, da, am fost puse într-o situație jenantă, dar, la fel cum un actor trebuie să joace pentru un spectator, noi ne-am făcut treaba. Cei care nu și-au respectat cele spuse au fost alții. Toată admirația pentru Gabriela, dacă mergea cu alți colaboratori, ieșea ceva mult mai bine. Dar noi să fim sănătoși! Veronica dragă, tare mă bucur că te-am văzut la Kitchener! :)
ReplyDeleteCorina, am inteles perfect postura in care ati fost puse. Nu cred ca mila e cuvantul potrivit ci mai degraba revolta am simtit cand am vazut in ce scenariu prost ati fost puse sa jucati. Nu iti fa griji, cunosc stilul. Gabriela este o mare doamna care a stiut sa primeasca si laude dar si critici atunci cand a fost cazul. A inteles mult mai multe decat m-a lasat pe mine inima sa scriu citind printre randuri. Si eu ma bucur tare ca te-am cunoscut, Corina! Sper sa mai vii si sa avem sansa sa povestim pe indelete.
Delete