Friday, November 17, 2017

Toronto - Kitchener

Drum de seara Toronto - Kitchener. De fapt ar fi fost seara daca reuseam sa ies la timp din Downtown Toronto dar a fost noapte pana la urma. Si cand ma bucuram ca am prins viteza si CN Towerul se face tot mai mic in urma, au inceput sa-mi infloreasca pe parbriz puchitei stralucitori de ploaie marunti cat gamalia acului. Toate farurile, stopurile, luminile de pe stalpi si chiar de pe partea cealalta a planetei se multiplicau in fiecare strop de ploaie de pe geamul meu iar eu orbecaiam cu mainile inclestate pe volan cautand cu varful degetelor maneta stergatorului de parbriz. Am dat o treapta in jos. Stergatoarele faceau fleosc, fleosc, pauza, fleosc, fleosc, pauza. La fiecare fleosc vedeam  strada clar prin curcubeul de pe geam si apasam cu incredere pe acceleratie sa inghit mai repede kilometrii ce ma desparteau de casa. In timpul dintre zvacnirile lamelor de cauciuc pe sticla vedeam cum se nastea din nou discoteca de lumini pe geamul meu. Ploua tot mai tare. Am apasat maneta inca o treapta. Parea ceva mai bine asa.

- Da muzica mai tareeeee, a mieunat fiica-mea din spate!
Frate-su, in dreapta mea, a dat sa intinda mana sa execute comanda printesei.
- Nuuuuu, lasa-ma! Nu ma vezi ca-s stresata si ma trec toate transpiratiile? Lasa-ma cu muzica! Trebuie sa aud GPS-ul. Vreti sa va treziti la Montreal in noaptea asta? Le-am suierat printre dinti dintr-o suflare.

Si-a retras mana, s-a lasat usor pe scaun, si-a pironit ochii inainte si s-a lasat linistea. Intelesese ca e grav, ca ma-sa schimbase deja trei pampers de frica si ca e cazul sa fie atent la drum. Stateam toti trei incordati. Aproape imi auzeam inima. Ei nu aveau incredere in mine ca ma descurc. Stiam si simteam. Nici eu nu stateam mai bine la capitolul incredere in capacitatile mele de soferita dar prezenta lor acolo imi dadea puteri de super-mom. Ma gandeam la mama mea. Ce bine ca nu stie ce fac eu! Cred ca ar muri de inima sa ma vada in mijlocul autostrazii, inecata in traficul ala infernal, in ploaie, pe intuneric si cu copiii dupa mine. Dar ce-o sa ma fac eu cand va lua fiu-miu permisul si va fi la volan pe asa o vreme iar eu acasa asteptandu-l?

2 comments:

  1. Offf...asa bine ai scris-o ca parca vedeam o scena din film....esti tare ! ce naiba cauti acolo? merita sa te chinui atat? chiar crezi ca le oferi o viata mai buna copiilor, daca o faci pentru ei? te imbatranesc starile astea......

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cum sa ma imbatraneasca? Sunt mai tanara si mai nauca decat acum 6 ani cand am plecat. Aici, in Canada, timpul curge invers. Plus ca mai curg lapte si miere... Hai, incoa sa vezi

      Delete