Gata, am intrat in ultima bucatica de concediu pe anul asta si mi-e bine. Imi iau cafeaua fierbinte si ma uit pe geam cum ninge. Ma bucur ca nu trebuie sa conduc spre Burlington zilele astea. Ma simt mai buna si mai iertatoare. Puteti crede ca e posibil ca eu sa fiu si asa draguta? Eu o numesc saptamana de vacanta de ziua mea. De cativa ani imi iau liber in perioada asta si ma simt bine eu cu mine insami, ma sarbatoresc in fiecare zi cate putin. E ca atunci cand as avea o acadea pe care o intind mai multe zile. O mai limpai azi putin dar, ca sa ma bucur de ea mai multe zile, o ascund sa nu o gaseasca fratii mai mici si-o iau de la capat maine si tot asa pana o termin.
Nu puteam fi nascuta intr-o perioada mai faina a anului decat cea de dinainte de Craciun. Mama m-a pacalit ca am fost adusa de Mos Craciun si nu de barza ca voi toti ceilalti. Apoi, in anii mei de scoala asta era ultima saptamana inainte de vacanta de iarna cand nu se mai dadeau teme si profesorii erau mai intelegatori, erau serbari si colinde iar toata lumea parea mai fericita. Zilele astea sunt cele in care acum caut cadouri pentru cei dragi, le pitesc pe unde ma duce imaginatia, le pazesc apoi cu strasnicie, le impachetez pe ascuns si astept cu nerabdare momentul cand le ofer impreuna cu inima mea. Zilele astea miros inca din copilarie a portocale si a ger.
In 2017, in ajun de ziua mea, mai mult ca oricand, ma bucur pentru ca urmeaza sa particip sambata, pe 16 decembrie, la serbarea Programului de Limba Romana din Oakville. Va veni Mos Craciun cu sacul plin de cadouri pentru copiii cuminti care se straduie sa vorbeasca limba parintilor lor si sa pastreze vie Romania din noi. Tare mult am vrut sa va vorbesc despre sponsorizari dar n-am mai apucat. Stiu ca sunt in comunitatea noastra oameni care isi permit sa ajute la cumpararea unei carti romanesti in plus sau a unei simple bomboane de pom. Nu, nu va spun de Eugenii ca iar o sa radeti de cel de-al doilea prenume al meu si-o sa ma strigati “biscuite”. Ei, nu e prea tarziu nici acum pentru cine vrea cu adevarat sa ajute. In fond, micutii nostri se pot bucura tot timpul anului de generozitatea celor care pot si vor.
Nu am eu multi prieteni dar daca vreunul se intreaba ce sa imi ia de ziua mea, mi-ar placea sa faca o sponsorizare cat de mica Programului de Limba Romana din Oakville. Mi-ar placea sa imi donez ziua de nastere acestor copii. Eu ii iubesc mult pe toti la un loc si pe fiecare in parte si cred ca si ei pe mine. La ultima petrecere la care am fost erau doua fetite care atata m-au pupat si m-au imbratisat pe-acolo de m-am topit cu totul. Strigau dupa mine prin sala “you are my teacher!” si-apoi alergau sa ma stranga cu manutele lor mici. Asta imi doresc, sa pastram acesti copii langa noi si sa le oferim in dar limba romana.
Si, ca sa inchei cu ziua mea, sambata seara organizez la mine acasa, pentru prima oara, un atelier de pictura pe sticla. Pun eu toate materialele la dispozitie. Cine vrea sa vina, sa aduca doar buna dispozitie. De restul ma ocup eu.
Ah, era sa uit! Tot 40 de ani implinesc si anul asta c-asa vreau eu!
No comments:
Post a Comment