Relatia mea cu facebuciul

Azi am citit un articol pe Catchy care spunea ceva urat de tot, ptiu, ptiu, despre aia care isi expun viata personala pe Facebuci de la poze cu unghii, poze cu mancarea din farfurie, ganduri si povestiri detaliate despre ce au mai facut in ultimul timp. Ups, zic! Astia se iau de mine. M-am simtit, da, recunosc! Pai recunosc, cum sa nu? Ca si eu va povestesc cate in luna si in stele despre mine, despre ce mai fac si cum ma mai simt dar, baaaaaai, eu incerc sa va smulg si un zambet, sa va spun  ce am mancat la pranz si ce bors bun am facut dar mai vesel, asa... mai cu haz de necaz. As putea sa ticluiesc istorii despre altii dar atunci ati spune ca e barfa asa ca m-am facut pe mine personaj principal ca sa nu avem discutii. Nici voi nu stiti daca ce spun eu aici e adevarat sau nu, nici eu nu bag mana in foc pentru asta. Luati si voi toate astea ca pe niste povestiri de lecturat usurel la cafea... Ba nu, nu e bine la cafea ca va tasneste pe nas cand va buseste rasul si patati fata de masa si camesa de pe voi. Asa patesc eu cand o citesc pe Mihaela. Parol! Nu! Cititi cand stati pe buda ca-i mai bine si mai safe. Stati cumintei, asezati si nu va vede nimeni sa creada ca v-ati tacanit cand radeti singuri cu tableta sau telefonul.

Cica, zicea autoarea, ca atunci cand te mananca sa postezi ceva sa te gandesti bine daca trebusoara aia intereseaza mai mult de 2-3 persoane din lista ta si daca nu gasesti mai multi sa le trimiti in privat mesaje doar celor vizati. Aloooo, aia care cititi ce debiteaza mintea mea creata pe-aici ia, sa-mi spuneti ca va intereseaza ca sa stiu daca sunteti mai mult de 2-3 ca altfel stau toata noaptea cu ochii in tavan si imi fac procese de constiinta ca va poluez facebuciul cu prostii. Nooo, eu stiu ca sunteti multi. Unii se bucura cand scriu ca mai aud vesti despre mine si ma iubesc, altii se bucura cand scriu ca nu-mi merge chiar asa de bine cum le merge lor iar altii pur si simplu sunt curiosi ce mai debiteaza nebuna, deci e de bine pe toata linia.

Pe de alta parte, stau si ma intreb, daca nu ar mai fi si mascarici ca mine pe-acolo sa mai spuna o minciuna, o gluma, sa mai puna poza cu oala de bors, s-ar duce naibii Tuchemberg. Stau cateodata cu ochii beliti in monitor si tot apas refresh sa mai vada si ochiul meu noutati si... nimic! Nimeni nu zice nimic. Lasati bre, toata sarcina in seama mea! De fapt, copchiii mei spun ca numai eu am mai ramas de moda veche cu facebuci, ca lumea e cu instagram si altele mai noute. Ia, lasa ca sting eu lumina si incui usa daca plecati toti si ma lasati singurica pe-acolo sa bodoganesc de nebuna.