Fain! Vine long weekendul...

Vineri, ora 5 PM. As vrea sa plec acasa si nu pot. Nu inca. Mai am un milion de treburi nerezolvate la birou. N-am invatat inca sa dau ochii peste cap si sa bat tare din gene ca sa ma scuteasca seful de raspuns la un milion de telefoane, cinci miliarde de e-mailuri, de conversat cu cel putin o persoana pe secunda care intra in birou cu treaba sau fara in timp ce bag mare sa fac PO-uri, sa bag cecuri, sa verific invoice-uri (naiba sa le ia pe toate ca le spun numele englezesc). Aaaa... stai ca nu am sef! Ptiu ca uitasem ca n-am sef. Eu sunt Mama Zmeilor acolo. Fac treaba pe care candva o faceau 4 oameni la pret de unul. Mai ca m-as angaja si eu la cat sunt de proasta!
Inchid totul, pun teancul de hartii neterminate intr-un dosar care sufera profund cand dau sa il inchid, imi iau geanta, ma uit in jur sa nu fi uitat ceva, dosarul sub brat si plec. Ma gandesc ca le-oi termina acasa ca doar este long weekendul de Thanksgiving. Multumesc si eu ca suntem sanatosi si ca ne putem plati facturile. As mai multumi si pentru mancarea pe care o punem pe masa daca s-ar gasi cineva sa mai si gateasca. Eu nu mai apuc.

Cand sa ies, dau nas in nas cu una care tocmai venea sa plateasca. Nu ma lasa inima si ma intorc din drum. Na, daca n-ai avut ce face... Acu stai cu mamaia sa-ti povesteasca toata tineretea ei de la Ultimul Mohican incoace. Si zambesc stramb si incurcat ca mi-e jena sa o las cu ochii in soare. Fac o socoteala rapid, cat timp imi zice ea de doctorul ei cel frumos si tanar la care ar trebui sa ma inscriu si eu, ca voi ajunge acasa pe la 7 probabil. Lasa, ma duc altadata la Zumba! Or sa ma certe fetele dar le pup si le trece. Scot batranica frumusel din office si dupa ce ne uram de cateva zeci de ori traditionalul “Happy Thanksgiving!” o zbughesc catre masina. Ajung, descui, arunc hartii si geanta, pun centura, pornesc motorul si cand sa plec imi dau seama ca am uitat telefonul in office. Tu-i... Ma strecor inapoi in cladire si ma rog fierbinte in gand la toti sfintisorii sa nu-mi rasara iar baba aia de pe undeva. Stiu ca-s rea ca i-am zis baba mai ales ca intr-o zi m-am trezit cu ea in birou cu o felie uriasa de tort dupa ce ma sunase, i s-a parut ca am vocea cam trista si s-a gandit ea sa ma indulceasca putin.

Daaaa, am niste chiriasi tare draguti in blocul ala. Primesc dulciuri aproape zilnic. Ori am moaca de-aia cu ochi de vitel care cere prajituri ori asa o fi treaba cu dragalitul dar marimea fundului meu creste direct proportional cu numarul chiriasilor care ma iubesc. Am un mosulica... asta simte nevoia sa ma laude pentru orice rahat fac. Pun o hartie ca avem un lift stricat dar am dat deja comanda de piesa lipsa care va veni intr-o viata viitoare? Pac, mosulica vine sa imi spuna ca sunt grozava ca tin totul sub control. Pun o hartie simpla pe care scriu frumos aia cu “Happy Thanksgiving!”, apare iar. Minunat, nemaipomenit! Las’ ca data viitoare pun o hartie goala.

Vai, ce m-am intins iar la vorba! Voiam doar sa va spun sa aveti un weekend minunat si sa nu uitati sa traiti! HappyThanksgiving!