Wednesday, October 18, 2017

Ca la noi la nimenea

Azi nu va povestesc despre frustrari. Nu, nu, nu! Am zis ca nu suflu o vorba despre faptul ca am o moaca de copchil retardat si par asa... putin gasca, scapata de mama in cap cand eram tare mica sa-mi mai pot aminti, din moment ce nu ma avanseaza astia ai mei si se prefac ca e furtuna, uragan sau alte catastrofe naturale cand se iveste ocazia sa ma promoveze. Nu va povestesc nimic! Doar ca s-au adunat. Na, ce sa-i faci! Caut job!

In schimb, azi va voi povesti cum pleaca o mama eroina la petrecere. Cum care mama eroina? Io! Subsemnata, ma declar mama eroina de copchii hamesiti care iti mananca si ficatii daca deschid frigiderul si e cumplit de pustiu in el. Mai lipsesc doar niste ciulini sa se rostogoleasca pe-acolo si devine deja scarry. Ca tot se apropie Halloweenul.

Duminica, pe cand inca invarteam la chiftele la ora la care ar fi trebuit sa fiu deja pe covorul rosu ca o pupazica infoiata, machiata si parfumata, stand in mirosul sexy al usturoiului prajit, cu parul valvoi si ochii impaienjeniti de fum, ma gandeam cum v-as povesti eu voua in ce mare fel ma pregatesc pentru asa eveniment si radeam singura prin bucatarie. Bine, mai si injur uneori printre dinti cand sare ulei incins din tigaie ca tare neindemanatica m-a facut mama! Am momente cand sunt tare amuzanta in cap la mine si va "scriu" povesti intregi de sa va tavaliti de ras dar tuta rau cand dau sa ma apuc de scris, adica asa, ca acum.

Dupa ce am despielitat vreo cinci ciuperci si-am constatat ca mai am de cel putin zece ori pe-atat desi aveam impresia ca deja mutasem macar un munte din loc am inceput sa urlu ca sirena pompierilor dupa ajutor. Tatal lupilor era in basement studiind stiu eu ce... motoare de avioane care sa il duca in Europa in douaj' de minute sau gaurile negre din Univers. N-a reactionat pozitiv la primul urlet. Al doilea a rasunat imediat mai tare. Ceva de genul: "Daca ma ajuti dupa ce termin, mai bine nu te mai deranja! Ma descurc si singura sa despielitez o tona de ciuperci pe care TU le-ai vrut si-o sa mergem la petrecere la inchidere sa le uram tuturor drum bun spre casa, sper ca v-ati distrat de minune FARA noi!" Nu, nu va ganditi ca am incheiat asa rapid. Am continuat sa dau din gura pana l-am vazut scos din barlog mormaind ceva printre dinti. Probabil imi spunea cat de mult ma iubeste si cum a petrecut douashunu de ani minunati in compania mea, ca sunt cea mai tacuta persoana de pe planeta de la care cu chiu cu vai scoate cate un cuvintel (nu cred ca a terminat nici in ziua de azi de adaugat calitati la lista).

Cum l-am vazut suflecat si instalat in bucatarie am fugit sa aranjez cele trei fire de par pe care le mai am cu carare pe o parte iar apoi sa tencuiesc si gletuiesc fatada. Muuult glet! Dupa cum stiti, o femeie e gata in cinci minute. Alea cinci de dupa ce sotul a terminat de gatit, a spalat vasele, maturat prin bucatarie, s-a imbracat, aranjat, a pornit si motorul masinii de mai are putin si o ameninta ca nu mai merge nicaieri daca nu iese din casa in secunda doi. Cam asa si eu!

Eu nustiu cum faceti voi dar la noi e o vesnica fugareala si urlete. Astept pensionarea ca doar-doar m-oi potoli naibii odata! Cine nu ma crede, este invitat sa verifice duminica asta cum facem noi cand implinim cei douashunu de ani de convietuire intr-o stare sora cu nebunia. Da, stiu ca pe 20 e aniversarea nu-s chiar asa bolunda.





No comments:

Post a Comment