Sunday, June 18, 2017

Father's Day in Canada

Azi am gasit pe o masa niste pixuri faine si alaturi un biletel care ne invita sa luam unul. Eu ma dau in vant dupa pixuri. Mereu imi propun sa incep sa le colectionez dar nu reusesc decat sa le imprastii pe la prieteni sau pe unde se intampla sa trec. Am luat unul si cand l-am sucit scria frumos, pe o parte #1 DAD. Am mai luat un pix ca acum am doi tati acasa si amandoi sunt tati desavarsiti pentru copiii lor.
Ziua a trecut si iata, in creierul noptii, in prag de ziua tatilor, aici, in Canada, ma gandesc la tatal meu. Uneori ma gandesc la el cu ciuda si nod in gat ca a murit atat de tanar dar azi ma gandesc cu dor si drag. Mi-ar fi placut sa-i seman fizic. As fi fost frumoasa. As fi fost deosebita. Am avut un tata inalt si cu cei mai frumosi ochi albastri pe care i-am vazut vreodata. Tare mult mi-am dorit ca macar copiii mei sa aiba ochii lui dar lectiile de genetica le-am cam incurcat si nu mai stiu cum se transmit genele la urmasii urmasilor nostri. Mie mi se pare ca fiu-miu ii seamana foarte bine. E aproape acelasi tablou doar ca pictat in tonuri maronii. Mama zice ca nu e adevarat iar ea este singura care il stie pe tata de cand era de varsta copchilului meu desi e posibil ca mama sa nu mai aiba o imagine clara despre cum arata nepotul de cand nu am mai fost acasa. Maiculita, acum imi dau seama ca parintii mei s-au casatorit cand erau de varsta copilului meu iar eu nici nu l-as fi intarcat pe-al meu inca daca se putea.
Ce-am luat de la tata este temperamentul coleric si imaturitatea. "Tare-i mai semeni lui tat-tu, draga mamii!" imi zice cand ma aude ca am schimbat jobul. Tata era strungar. Unul dintre cei mai buni pe care i-a avut Iasiul candva. Ne intrebau la scoala unde lucreaza parintii iar eu, de fiecare data, trebuia sa intreb acasa unde mai lucreaza tata de data asta. Erau mereu niste litere care nu mi-au spus nimic niciodata asa ca nu ma chinuiam sa le retin: IJIM, IJTL, IMAMUS... Nu bag mana in foc ca astea erau dar cam asa imi aduc amainte ca il cautau toti si tot il rapeau pentru doi craitari in plus. Avea bani, avea si relatii peste tot, la toate fabricile ca peste tot facuse cel putin o piesa, ceva. Pe vremea aceea mureai de foame daca mancai numai cat era pe cartela. Trebuia sa ai legaturi si sa te descurci sa aduci acasa si carne si de toate.
Tata imi spunea "printesa" sau "Gutu". Ma trezea usurel dimineata cand pleca la munca si ma intreba in soapta: "Ce sa aduca tata azi, Gutule?" iar eu miorlaita si cu ochii lipiti de somn ceream numai ciocolata chinezeasca pentru ca atunci chiar colectionam ambalajele cu fluturi de pe ciocolata chinezeasca (si servetele colorate). Cica tata ma alinta cel mai tare pentru ca seman cu mama: mica si tigancusa. Tot genetica asta e vinovata ca eu ma dau mare nemtoaica din neamul lui Kraus, morarul adus de printul Sturza tocmai din Germania ca sa ii urneasca moara de la Uricani dar sangele tatarilor navalitori se pare ca a invins in aspectul meu. Ma umfla rasul cand ma gandesc cum s-or impaca nemtii cu tatarii, cu razasii lui Sterfan si cu rusii din sangele meu. Poate tocmai de-aia sunt asa ca un ocean: cand calm, cand batut de furtuni sau bi-polara cum imi zice fiica-mea.
Un lucru e cert: mi-e dor de tata chiar si dupa 24 de ani de cand a plecat! Sa va sarbatoriti tatii frumos azi, cei care inca ii aveti!


2 comments: