Valentine's Day

Maine este sarbatoarea iubirii aici, pe taram canadian. Foarte bine! Noi sarbatorim si cu canadienii si cu romanii ca ne place. Hai, bine, recunosc: mai mult mie decat Valentinului meu dar... ce sa-i faci? Eu sunt nebuna din casa asta! Si sa nu aud de-alea cu iubirea trebuie sarbatorita in fiecare zi. In care fiecare zi? In alea in care ne scriem mesaje siropoase de genul: ai luat paine si lapte? Cred ca ne mai trebuie si cartofi. Sau in zilele alea cand ne ciupim dragastos de fund si ne impingem care mai de care catre chiuveta din bucatarie plina de vase care asteapta spalate? Slava Domnului ca am scapat de schimbat pampers ca si acolo ne aruncam niste priviri pline de subinteles!


In concluzie, eu ma bucur ca exista o zi in plus pe lumea asta in care voi primi flori. Pun pariu cu voi ca imi ia bulbi de zambile. Dupa douaj de ani de scandal de fiecare data cand imi aducea buchete, a invatat omul, in sfarsit, ca vreau doar ghivece cu flori de sezon. Bine, tot freziile raman preferatele mele si alea nu le gasesti decat rupte saracutele.
Maine imi ia flori si-atat pentru ca eu mi-am primit deja cadoul sambata seara. Bai, nu va ganditi la prostii! M-a dus omul la party, da? Tulai, ce repede va fuge mintea de ma faceti sa rosesc! Credeti ca eu nu stiu?
Toata postarea asta o fac pentru a multumi frumos intai barbatului meu care stie ca nevasta-sa e petrecareata rau si ii canta in struna si apoi vreau sa multumesc frumos organizatorilor si sponsorilor. A fost superb! Cea mai reusita petrecere la care am fost vreodata! O sa ma intrebati ce a fost asa minunat, nu? Pai... cam tot! Sa le iau pe rand.
Parcarea imensa. Urasc sa ma duc la petreceri si sa nu gasesti loc de parcare, sa fii nevoit sa lasi masina la mama supararii.
Sala foarte eleganta, imensa. Decoratiuni, aranjamente la superlativ! Un mare zece cu felicitari pentru ringul de dans. Este pentru prima oara cand nu m-am chinuit sa incap si eu pe-acolo. Am avut loc sa ma desfasor dupa cum mi-au dictat sufletelul si pantofiorii care m-au cam nenorocit pentru vreo saptamana. Atata am dansat de ma dor pernutele de la talpi si acum. Cred ca nu am antrenament suficient. Mi-ar trebui cate o petrecere de-asta in fiecare sambata. Of, Daniel Predoi si Mircea sa va ganditi la mine si sa organizati mai des asa minunatii. V-ati specializat, oameni buni!
Sa continuam cu analiza. Mancarea. A fost multa si buna. Eu oricum la dieta dar am observat si asta ca pofticioasa tot sunt chiar daca i-am pus lacat gurii. Ceea ce a fost de apreciat pe langa calitate si prezentare a fost servirea la mese. Niciodata, la nicio petrecere, nu mi-a placut sa defilez cu farfuria prin sala sa imi iau singura mancarea. Imi aminteste de anii cand mancam la cantina liceului si stateam la rand cu tava nerabdatori sa ajungem odata in fata si-apoi sa facem echilibristica pana la masa. Eram fericita daca nu puneam nimanui fasolea in cap sau ciorba pe uniforma proprie. Nu ca as fi eu vreo sclifosita acum dar chiar imi place sa merg la o petrecere si sa nu-mi mai bat capul cu mancarea si cu statul la rand.
Au fost si fetitele alea care au dansat. Frumos momentul desi ma uitam la domnii din jur si ii invidiam. Se vede treaba ca organizatorii sunt barbati altfel ar fi adus si pentru noi, doamnele, niste baietei dansatori. Da, poate ar fi o idee! Sa vedeti atunci fericire pe doamne. Ok,  stiu ca multe dintre noi avem baieti de varsta dansatorilor dar macar nu vedem numai zgaibele alea de fete trase prin inel de sa-mi stea friptura in gat gandindu-ma la colaceii mei. Glumesc! Ma uitam doar cum le saltau penele de pe fund si n-aveau pic de celulita. Haha!
Mdaaaa, sa trecem la punctul forte al petrecerii: muzica. Muzica a fost sub bagheta de magician a lui Mircea sau DJ Connex Ro. Numele lui de scena imi aminteste de vremurile cand lucram la Connex in Romania dar nu asta voiam sa va spun ci ca are de toate pentru toti. Nu exista gen muzical sa nu il aiba. Iar cu muzica populara impaca toate regiunile istorice ale tarii si sa vedeti cum joaca tot poporul hore si pe muzica moldoveneasca si pe ardeleneasca, dobrogeana sau munteneasca. Au, Mircea, daca ai sti cum ma dor talpile dupa petrecerile tale! Si daca ai sti cum atunci cand nu mai pot si nu mai pot ma asez la masa si dansez ca babele pe sub masa!
Si au mai fost acolo si prietenii mei. Ce mult conteaza sa ai prietenii aproape la chestii de-astea. Singuri nu prea are haz ca am putea pune muzica acasa si sa dansam pana lesinam dar nu e acelasi lucru ca atunci cand mergi cu gashca ta. Mai ai si surprize sa te vezi cu oameni pe care nu i-ai vazut demult desi ti-s tare dragi. Acum, dupa atatea petreceri cu DJ Connex si Daniel Predoi ajungi sa ii cunosti din vedere pe cei din sala si chiar spuneam cuiva ca te simti ca la o petrecere in familie. Da, cred ca asta face petrecerile lor diferite: te simti bine venit, ca in familie!
Eu vreau acum sa va multumesc frumos si in mod oficial tuturor celor ce ati pus umarul la organizarea acestei petreceri. Imi imaginez ca nu-i usor si din acest motiv va apreciez enorm efortul!