Zile libere

Luni si marti sunt libera! E cel mai relaxant sa te trezesti dimineata cu mintea goala, fara ingrijorarile aferente unei zile de luni. Cred ca daca nu ar trebui sa-mi trimit copiii la scoala as putea dormi pana la pranz. Imi beau cafeaua in liniste... doar eu si calculatorul. In curand voi putea savura dimineata din balcon. Iubesc diminetile de vara! Aerul inca racoros iti infioara pielea si te ghemuiesti alintacios pe scaun ca un copil.

Tocmai am primit in dar de la niste prieteni un set complet pentru balcon: scaune, masa, covor de iarba falsa si gratar. Dupa amiaza avem program de amenajari. Va fi coltisorul meu de liniste. Ma voi simti aproape ca acasa la mine, in foisor. Abia astept! Sunt bucuroasa ca un copil in fata unei jucarii noi. Le multumesc frumos! Lucrurile lor raman pe maini bune si cineva chiar se bucura de ele.

De cand am venit in Canada am primit si am dat lucruri. Am primit de la cei mai vechi, de la romanii nostri, si am dat la randul nostru celor nou veniti. Cand ajungi aici ai cateva valize iar apartamentele nu sunt mobilate. Isi face mare pomana cu tine cineva care iti ofera o masa, un scaun sau o saltea. Dupa o perioada, cand gasesti de lucru si incepi sa intelegi ce ti se intampla, iti cumperi una-alta si ce iti prisoseste pui deoparte pentru altii care vin din urma. Acum asteptam sa se hotarasca ieseanul nostru unde va ateriza ca sa vedem daca ne apucam sa strangem cate ceva pentru ei. Cine se simte vizat sa ia aminte si sa ia decizia cat de curand! :)))

Mereu avem senzatia ca traim intr-un camin studentesc aici. Platim chiria si mai stam si luna asta... Nu e ca si cand ar fi casa ta. Suntem cateva familii venite in ultimii doi ani care ne mai vedem cand si cand la cate o ocazie mai speciala. In rest... fiecare cu munca si cu familia lui, cu putinul timp liber pe care il avem. Poate am avea o viata sociala mai bogata daca am avea cu totii weekendurile libere dar probabil mai curge multa apa pe Prut pana la momentul acela. Obisnuiam sa spun Bahlui dar parca Prutul e mai cunoscut! :)

Azi am vorbit la telefon cu o alta romanca tare simpatica pe care am cunoscut-o pur intamplator si-mi place de ea ca inca ma cauta. Eu am o mare problema cu sunatul. Mereu mi-e teama sa nu deranjez si de aceea ma bucur tare cand vad ca cineva imi cauta compania. Inseamna mult pentru mine! Are si ea copiii mari si simt ca avem subiecte in comun.

Stiu ca prietene ca acasa e greu sa mai gasesc dar inca mai sper desi recunosc ca programul meu cu susul in jos e un mare impediment. Deocamdata traiesc pe Skype si Facebook impreuna cu sora si prietenele mele din Romania. Chiar daca voi fi criticata pentru viata mea virtuala eu va asigur ca oamenii cu care vorbesc eu online sunt absolut reali, rupti fix din sufletul meu si croiti dupa tiparul temperamentului meu. Am crescut impreuna, ne intelegem perfect trairile si ne sustinem reciproc: eu pe ei si ei pe mine.

Va pup cu drag dintr-un Toronto in care pare ca vine primavara pana la urma iar eu simt ca renasc! (asta-i sentimentul meu de primavara :))))