O sa ziceti ca viata mea inseamna numai munca, munca si petreceri. Aveti dreptate. Chiar asa si este in ultima vreme, in ultimii ani. La atat se rezuma experienta mea canadiana si nici n-as mai avea ce sa spun nou despre mine. O sa incep sa povestesc despre altii care fac lucruri mult mai interesante pe-aici ca sa nu credeti ca emigrantul roman in Canada se ocupa numai cu chestii de-astea gen nani, papa, caca, asa ca mine.
Am intalnit si oameni ocupati. Am pus punct dupa ocupati, am stat cu degetul in sus si ochii in tavan pentru ca nu ma puteam hotari cu ce. Unii, nu multi, cu pastrarea traditiilor, limbii si portului romanesc, altii cu pictura, cu muzica buna, cu sporturile, treburi care solicita ceasuri intregi de munca si dedicare. In rest... fiecare cu munca si casa lui si chiar nu vad nimic rau in asta pana la urma. E firesc, e omeneste. Voiam doar sa ma disculp ca nu-s singura care nu face nimic interesant in Canada. Eu doar traiesc!
Weekendul asta l-am petrecut intens. Am tras chiulul de la munca cu sete. Trei zile libere de job si inhibitii, trei zile in care mi-am amintit ca sunt adult numai cat am fost cu fiica-mea la dentist sambata dimineata si cu fiu-miu la interviu luni dimineata. In rest, am avut aproape 17 ani ca medie de varsta de-a lungul celor 48 de ore de dezmat.
Sambata seara am experimentat ceva cu totul si cu totul inedit, o petrecere superba pe un vaporas, pe lac, cu vedere la luminile orasului Toronto, cel care nu doarme niciodata. Eu nu stiu de unde le mai scornesc Daniel Predoi si Dj Connex dar ma surprind la modul cel mai placut cu putinta de fiecare data. O petrecere de-a lor o intrece mereu pe precedenta iar cand pleci te intrebi ce Dumnezeu mai scornesc data viitoare. Abia te dezmeticesti dupa una, ca iti cauti bilete la urmatoarea. Adevarat ca si compania e importanta iar eu am de-acum un grup de zbanghii ca mine. Cei mai nebuni dintre noi deja au bilete la petrecerea din Septembrie. Luam si noi indata. Sa nu va puna pacatul sa imi luati toate biletele de la masa 6 ca ma pun pe bocit la Daniel sa ma mute la alta masa cu tot cu prietenii mei.
Duminica, varza de oboseala dupa plimbarea cu vaporasul si dansatul pe puntea cea mai de sus unde te batea briza ca in Titanic, m-am smuls din pat si m-am apucat de gatit pentru petrecerea mea de casa noua si pentru copila mea care si-a pus aparat dentar si papa cu paiul. Ei bine, nu va pot arata poze de la petrecere pentru ca nu am si nu am pentru ca eram numai pe burta de ras. V-am spus ca am prieteni zbanghii. Nu-i chip sa deschida vreunul gura ca toti ceilalti lesina de ras. Cum sa nu-i iubesti?
Luni dimineata, cu ochii carpiti de somn, dupa ce am dormit toti, care pe unde a apucat, si-au luat zborul cu totii spre Toronto. Numai Maria a ramas sa imi tina de urat la o cafea zgribulita in gradina sa nu ma simt sedusa si abandonata.
Azi e marti deja. La munca ma tot intreba lumea cum mi-a fost weekendul. Scurt! Al naibii de scurt!
No comments:
Post a Comment