Dietele mele

Cam acum nouaspe ani a inceput batalia mea cu dietele. Atunci abia se nascuse Tudor si din frumoasa de cinzeci de kile devenisem dintr-o data bestia de optzeci. Am avut si rotunda suma de nouazeci impreuna cu Tudor cand locuia la mine in burta. N-o sa dau in veci vina pe copil ca doar nu scotea el mana din burta sa imi infunde gura cu mancare la orice ora din zi si din noapte si nici plangand de foame in burta la ma-sa nu l-am auzit.

Toate dietele le-am incercat. Toate! Doua au avut success cu mine. Una a fost infometarea iar a doua Dukan. Dupa prima am ajuns lihnita dar slaba, palida si incercanata la nunta finilor mei. Pentru acest eveniment m-am chinuit jumatate de an, zi de zi si ceas de ceas, ca n-am vrut sa stric pozele copiilor de nunta si sa ocup trei sferturi de poza iar ei sa se inghesuie cu tot cu nasul intr-o bucatica. Nunta a fost superba, nasa la fel dar am calcat stramb cu tortul mirilor si atat mi-a fost! Am plecat la mare dupa nunta si m-am intors inapoi grasa si frumoasa ca vacile olandeze. Cu Dukan, cea de-a doua mare slabire, nu am suferit asa grav ca papam bine. Trebuia sa ma duc in vizita in Romania si nu puteam sa apar acolo durdulie ca s-ar fi gasit imediat guri rele sa spuna ca m-am infundat cu hamburgheri si coca cola ca americanii. Ajunsa acasa, am zis sa trec asaaaa, in vizita, pe la cofetaria mea preferata, cea de langa posta din Pacurari. Asaaaa, in vizita... Intelegeti? Am plecat cu cate patru eclere, patru savarine, patru amandine, patru de-alea, patru de-alelalte... cate una pentru fiecare membru al familiei mele. Durere mare in suflet am avut cand am constatat ca ai mei au ciugulit cate putin din fiecare si le-au lasat balta, incepute. Io, ca o mama buna, m-am sacrificat, normal, si le-am papat pe toate. Spuneti voi, care sunteti mame, de cate ori nu ati mancat ce ramanea de la copii. Ca e pacat sa arunci. Le-arunci mai bine in tine mai ales cand le-ai dus dorul atat de mult! Apoi, tot cu ocazia venirii mele acasa, pregatise mama niste bunatati de murea inima in mine sa spun ca-s la dieta. Si cumnata imi facuse cozonac si papanasi cum numai ea stie sa faca. Am zis ca las dieta balta cat sunt acasa ca n-o fi foc si o reiau cand m-oi intoarce in Canada. Pffff... doua saptamani de bine au sters cu buretele tot chinul meu de sase luni. N-am mai fost in stare sa ma intorc la dieta. Cum de ce? In Canada se apropia Halloweenul si seful imi postase pe birou doua boluri mari cu dulciuri si chipsuri sa ii servesc pe cei care intra in birou. Doamne, ce darnica am fost cu mine! Tot serveam ba una, ba alta! Sa vad care e mai buna. Sa nu dau oamenilor ceva rau, nu?

Dupa cum se vede nu metoda de slabit e cuiul lui Pepelea la mine ci motivatia. Am nevoie de un motiv real, important si iminent care sa ma faca sa imi pun toata vointa in joc. Cineva zicea sa imi propun o vacanta ravasitoare in Cuba si sa slabesc de rusine ca va trebui sa apar pe plaja ca o morsa. Nu, nu chiar balena esuata. V-am auzit! Altii imi spun de sanatate. Neah, ca vad mereu altii mai grasi care inca misca si ma mangai ca or crapa aia primii. Ei, ia sa va aud, niste motive importante aici la fata. Hai cu idei cat sunt pusa pe fapte mari. Am auzit de dieta Mirelei Retegan aia care te pune sa mananci numai la ore fixe si ma gandeam sa ma apuc de ea. Sau ma intorc la nenea Dukan?