Customer service, my love!

Va scriu la nervi azi asa ca sa-mi scuzati limbajul de politist. Castamar servisul curului, cine l-o fi inventat!
De cand am venit in Canada tot invat sa zambesc, sa ma pisicesc si sa imi reprim toate pornirile romanesti de-al baga in ma-sa pe clientul, stapanul nostru, care o ia adesea razna pe campii. Si cum fug eu mai tare de pupat in cur toti frustratii si dereglatii pe-aici parca tot numai joburi de-astea gasesc, mai in contact cu ei, mai apropiata. Nu zic ca nu m-am specializat la dat limbi dar cateodata mai am si limite. In general stiu lectia si toate talentele mele actoricesti, pe care nu le-am slefuit vreodata, stralucesc la mare inaltime cand ma ploconesc mai ceva ca in fata sultanului.
Bai... dar cum sa fac asta cand am dreptate???? Stiu, clientul are intotdeauna dreptate! Stiu, capul plecat sabia nu-l taie! Stiu ca "Sorry" face minuni in Canada! Numai ca uneori nu pot!!!!
Imi vine azi una cu o scrisoare trimisa de noi pe care o citise pe diagonala si-a inteles ce-a vrut din ea numai ce trebuia nu si imi cerea sa-mi cer eu scuze ca a fost ranita in amorul propriu de ceea ce a vrut ea sa inteleaga (engleza impecabila, scrisoare trimisa de contabila noastra canadianca). Bai tanti, stai ca nu-i chiar asa. Iaca, scrie aici, pe paragrafe, ce si cum am facut. Nope, ea a inteles altfel si nu vrea decat sa imi pun eu cenusa in cap ca nu-i frumos sa trimiti asa scrisori omului si sa nu explici. Ei, cum sa nu ramai cu gura cascata si cu mainile tremurand de draci dar cu un zambet crispat pe moaca sa iti ceri scuze? Iti ceri, cum sa nu... O mangai frumos pe obrajor si o intrebi daca prostia doare? O mangai saracuta... Ca te gandesti ca si tie iti place sa fii scarpinat pe spate si intre cornite cand esti castamarul.
Cel mai adesea ma calmez si ma redresez cand imi amintesc de vanzatoarea aia din Romania care nu a vrut sa felieze salamul pentru ca... nu a vrut ea, iaca asa! Cred ca daca as alege vreodata sa ma intorc acasa m-as certa zilnic cu vanzatoarele si-as fi eu clientul de cosmar ca nici ca aici nu-i bine dar nici ca acolo.
Gata, m-am mai calmat ca vorbeam si cu seful meu acum, un sarb intelept, venit aici de multi ani. Tare mi-e drag! I-am povestit aproape plangand de frustrare istoria si el nu-i ca alti sefi sa fi dat cu mine de pamant. M-a luat la povesti ca asa era si el cand a venit din tara lui, ca suntem si romanii si sarbii mai agresivi si mandri ca natii si ne e greu sa cedam dar el a invatat filosofia canadiana de-a te detasa de problema cerand scuze cumva omului nervos din fata ta ca... te-am facut sa intelegi gresit ba, clientule...


Mai am de invatat!
Acum chiar mi-a trecut, m-am descarcat si pana la urmatorul ciufut de-asta iar ii iubesc pe toti si fac si pe naiba in patru sa ii vad multumiti.