Sunday, April 23, 2017

O noapte alba

Duminica dimineata tot omul vrea, unii chiar reusesc, sa doarma mai mult. Eu nu pot.

Chiar daca asta noapte am fost la Nuit Blanche, dimineata la 8 fix ochii mi s-au deschis precum jaluzelele din desene animate. Cum sa nu stiti care jaluzele ca doar nu m-am uitat numai eu la un singur canal tv pana mai acu vreo doi, trei ani cand mi-a trecut si ultimul copchil de pe Cartoon Network pe Netflix si Youtube?! Ma straduiam sa ii tin inchisi ca poate-poate adorm din nou dar cum stateam eu, asa, in intunericul pleoapelor mele, incercand sa ma gandesc la ceva frumos, mintea mea nu a gasit altceva decat imaginea unei cani plina cu cafea aburind si, parca, deja simteam si mirosul ei dandu-mi tarcoale si chemandu-ma ca o fata Morgana. Ei, nu, ca doar ma stiti! Eu rezist ispitelor... M-am sucit pe partea cealalta, am strans patura mai bine pe mine si am batut perna sa fie mai pufoasa hotarata sa dorm mult azi, mult de tot. Am reusit chiar sa alung cafeaua din fata ochilor cand, deodata, mi-am amintit de petrecere. Fix o fractiune de secunda i-a luat curiozitatii sa se insurubeze ca un cui in inima. Oare au fost postate fragmente de filme? Oare au aparut poze de-aseara? Si-atat mi-a trebuit! Am intins mana dupa tableta, am deschis coperta si... dus a fost somnul meu! 

Ieri, inainte de petrecere, am avut momente cand as fi vrut sa renunt. Eram intr-o stare jalnica. Moralul sub nivelul marii. Motive serioase. Primul si cel mai important e ca nu imi ajunsese rochita de pe Amazon. Am sperat pana in ultima clipa ca va veni dar nu, nu a vrut, nu a putut, nu a aparut! Apoi bilete luasem impreuna cu prietena mea, partenera mea oficiala de petreceri. De cand am ajuns in Canada am fost impreuna la mai toate dansurile, in familie sau in societate. Acu imi daduse vestea ca nu mai poate merge. Va dati seama: nici rochie, nici prietena! Trist! Si cum stateam eu asa de trista, intr-o casa plina de cutii pregatite pentru mutare, deci intr-un decor si mai trist, am hotarat ca ma duc la petrecere macar sa uit cateva ceasuri de impachetat si case cumparate sau vandute. Va povestesc eu si cum a fost cu mutarea cand s-o incheia totul cu bine.

Am insfacat de pe unde era aruncata cea mai alba rochita pe care o aveam in dotare (ca asa era tematica petrecerii), am calcat camasa lui Dan (ca aia macar a ajuns la timp), am aplicat un strat de tencuiala pe mutrita bosumflata si tupai-tupai amandoi ne-am luat de manuta si ne-am dus. Ei, dragii babei, de cum am intrat pe usa salii am stiut ca nu voi regreta ca am venit. Stanga, dreapta, numai cunoscuti si pupaturi. Specialistii de la nustiu ce universitate engleza ne avertizasera ca imbratisarile elibereaza endorfine dar eu n-am crezut pana nu am simtit pe pielea mea aseara. Am uitat complet de probleme, de rochie si de tot. Ba o pupatura aici, ba una colo, ba te intalneai pe la mijlocul salii cu Anca la pupat. Fac si eu acum ca mama cand o pupam noi "Toate-mi trec, dragii mei!"

Va amintiti probabil, daca nu va rog sa recititi, ca v-am mai povestit cat sunt de faine petrecerile organizate de Daniel Predoi. I-am sugerat dupa petrecerea de ziua indragostitilor sa aduca si pentru doamne ceva dansatori ca nu numai domnii trebuie sa se uite dupa funduri cu pene. Ah, ca mi-am amintit de-aseara cum unii domni, saracii, n-au curaj nici sa ridice ochii de pe servetelul de pe masa cand le flutura penele alea pe la nas ca papa numai pateu si conserve de peste toata saptamana daca indraznesc. Daca n-am ce face si studiez oamenii din jur... Ei, dar sa revenim la customer service si ce inseamna sa faci pe plac clientului. Nu imi pot reveni din uimire cum s-au facut organizatorii luntre si punte sa aduca doi frumusei de dansatori si pentru doamne. Ce s-au mai distrat doamnele de toate varstele si ce chiuiala era acolo! I-am zis sotului ca vreau poza cu baietii iar el, blazat, a zis ca n-am decat. Pffff...

Si iar am dansat de ma ustura talpile si ma dor genunchii. Astept pozele si filmele si va arat si voua ce fain e la petrecerile unde este DJ Connex Ro. Mircea, ne vedem la Kitchener!

4 comments:

  1. Super! Varianta ta. Dacă nu aș fi scris eu prima, aș fi zis ce ai zis tu. Iar tu ai fi răspuns ce am răspuns eu... da știu. Întortocheat. Și clonările astea. Numai noi știm. :) Nu prea știu ce vreau să zic. Adică știu ce vreau să zic da' nu-mi iese că mi-e somn tare... din motivele enumerate mai sus (ori extrem de asemănătoare). Dacă nu înțelegi vin mâine cu traducere. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu stiu exact ce vrei sa zici si fara sa fi zis...

      Delete
  2. Da, știam că știi. Știai și dacă tăceam. :) Dar nu știu să tac: Știi și tu, că nici tu nu taci. Nu știi să taci așa, doar de-a tăcutului tăcere. Noi și tăcând vorbim și, culemea, știm să tăcem vorbind. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Zambesc si citesc, citesc si zambesc. Atat de mult imi placi si-mi semeni!
      Chiar ma gandeam acum cat de mult intelegem noi si tacerea.

      Delete