De cand ma tin eu minte pe pamant ma tot laud ca-s nemtoaica dupa bunica materna cea dulce, buna, frumoasa si desteapta, ca-s neam de Craus, familie de morari adusi din Nemtia sa administreze o moara care a existat candva in Uricani, langa Iasi, pe mosia nustiu carui boier dar... exista un dar... tare ma tem ca in sangele bunicului era ceva vita de tatar (si ochii nostri alungiti cred ca de acolo vin) care nu ma lasa sa stau locului, sa ma asez, sa prind si eu radacini.
A inceput asa, ca o parere sa nu-mi mai placa Toronto, sa ma gandesc din cand in cand la Iasi, apoi sa ma intreb cum ar fi sa ma mut intr-un oras mai mic, sa semene mai mult cu acasa...
Apoi ma gandeam ca ar fi fain sa ia copilul la facultate in Kingston sau la Windsor. As fi avut motiv sa accelerez lucrarile de convingere a sotului din dotare, om chibzuit si cu toata mintea acasa (spre deosebire de nevasta suie pe care intr-un moment de ratacire a acceptat sa o ia in casatorie ca sa ii tulbure viata pentru totdeauna).
Acum, ca el va merge in Mississauga si mi-e mila de el sa faca naveta, ma gandesc uneori sa ne orientam intr-acolo dar cel mai tare ma atrage Kitchener. Nustiu de ce! Trebuie sa mobilizez familionul, sa ii scot la plimbare, sa cascam gura, sa vedem cum e, daca se merita sau nu. Vreau sa cunosc romani stabiliti pe-acolo care sa ne povesteasca una-alta. Daca se nimereste cineva pe blogul meu din zona si vrea sa ne ajute in luarea unei decizii poate sa imi scrie in privat pe mama.canadei@gmail.com sau public aici.
Pentru noi si fata pare o optiune buna ca si ei ii displace mult prea zgomotosul Toronto. Au si facultate acolo la Waterloo pentru ea... Oricum mandruta ne-a luat-o cumva inainte deja pentru ca si-a facut prieteni din zona saptamana trecuta cand a fost in tabara. Acu ma trage ea de maneca sa mergem sambata sa se vada cu fetele in parc in Kitchener (pe vremea noastra ne jucam maxim pe strada alaturata, nu in orasul vecin!!!!). Apropos, super tabara au avut organizata de biserica! Numai cuvinte de lauda am la adresa organizatorilor si voluntarilor. Eu nu-s prea cucernica dar pentru activitatea asta le dau din inima zece cu felicitari.
No, acum intrebarea intrebatoare e: cum se poate face mutarea asta cat mai putin riscant? Sa ne apucam de cautat joburi in zona si-apoi sa stramutam tot? Sa vindem si sa emigram inca o data? E grele dar le dau eu de capat!
No comments:
Post a Comment