Oamenii din jur

De foarte multe ori am fost dezamagita de oamenii din jurul meu si cred ca uneori am fost si eu cauza unor asemenea reactii in sufletul celorlati ca doar nici eu nu sunt perfecta. Problema este ca numai cei care inseamna ceva pentru tine te pot dezamagi pentru ca numai in ei investesti sentimente, incredere si asteptari. Ceilalti? Ceilalti iti sunt indiferenti ca trecatorii de pe strada intr-o zi normala cand treci neobservat prin multime.

Aici, in Canada, am auzit de multe ori vorba aia cu romanul care te sapa mai rau ca strainul dar eu nu o cred. Este problema noastra daca ne asteptam ca romanul sa ne cocoloseasca ca si cand ne-ar fi cel putin frate. Pe de alta parte, e adevarat ca doare mai tare cand te faulteaza un roman pentru ca ai asteptari mai mari de la el, te leaga o intreaga retea nevazuta de trairi cu radacini intre Carpati. Sunt multi care s-au schimbat odata cu emigrarea. Ai senzatia ca inima li s-a impietrit. N-ai cum sa-i judeci pentru ca n-ai trecut tu prin experientele lor, n-ai suferit alaturi de ei. Pentru unii e usoara emigrarea, pentru altii este iad. Sunt unii care ajung aici si sunt asteptati cu covorul rosu desi n-au niciun merit personal in asta pe cand altii se zbat mult si doare rau pana apuca o margine din acel covor rosu. Cel mai dureros e atunci cand romanii ajung sa rada unii de altii si sa se creada mai pretiosi decat sunt si cu asta am spus tot! Unii vor intelege mai mult decat altii sau s-ar putea ca in trufia lor sa nu realizeze cat gresesc dar asta este tot problema lor...

Pe de alta parte sa nu intelegeti ca romanul e rau, increzut si arogant. Am spus si mai sus ca nu cred asa ceva. Eu inca mai cred in poporul din care ma trag si am motive sa bag mana in foc pentru ca am intalnit si aici oameni calzi si buni, gata sa iti ofere un umar sa plangi, sa iti intinda o mana de ajutor cand ai nevoie sau un pahar cu apa cand ti-e sete. Eu trec acum printr-un moment mai dificil si sunt putin trista dar am cui povesti pe limba mea ce ma doare si simt ca sunt inteleasa si sustinuta. Unii fara sa astepte sa le cer de doua ori ajutorul s-au oferit imediat. Toata treaba este sa stii si cui sa-i ceri ajutor, cine este in masura sa te ajute si cine este acea persoana dispusa sa te ajute. Nu va ganditi ca s-a intamplat vreo nenorocire ci doar nemultumiri legate de actualul job si de dorinta de-al schimba. Poate parea un fleac pentru o persoana foarte rationala dar eu pun prea mult la suflet si nu ma pot abtine sa nu o fac (cum zicea sefa mea azi: Asta e defectul tau! Pui prea mult la suflet!). N-am zis niciodata ca sunt perfecta. Da, pun la suflet si sufar ca un caine batut multa vreme pana uit.

Am scris aceasta postare pentru ca desi am vrut un blog vesel, viata nu e mereu roz bombon cu picatele verzi si nu vreau sa creada cineva ca in Canada curge lapte si miere pe strazi mereu (doar uneori!).

Am scris asta pentru a sublinia ca oamenii pot fi de mai multe feluri indiferent de nationalitate si ca selectia lor este alegerea noastra personala. Nu are sens sa pastram in preajma noastra oameni care ne incarca negativ de cate ori ne intalnim sau care ne cauta doar ca sa aiba in fata cui se lauda chiar daca sunt romani ci trebuie sa ne inconjuram cu oameni buni si frumosi la suflet. Stiu ca e mai greu dar odata gasit un asemenea om trebuie pretuit el si prietenia pe care ti-o ofera neconditionat. Eu am gasit asemenea oameni. Sunt norocoasa!

Am scris asta pentru a multumi celor din jurul meu care ma sustin si mi-au sarit in ajutor! O vorba buna, un mesaj cu o incurajare primit dis de dimineata, un semn de prietenie, o speranta oferita fac uneori tare bine... Va multumesc prieteni!