Monday, August 18, 2014

Si m-am intors acasa!

Gata! 10 zile au trecut cu viteza fulgerului. N-am avut timp pentru nimic asa ca asta imi va fi prima invatatura de minte: sa nu ma mai duc in Romania pentru perioade atat de scurte!

Am avut drum cu peripetii si la dus si la intoarcere si a doua lectie invatata ar fi sa ocolesc Frankfurtul cat pot! Am plecat cu intarziere de o ora din Toronto si din acest motiv n-am reusit sa prindem legatura asa ca am ramas peste noapte la hotel in Frankfurt. La intoarcere, am crezut ca fac accident vascular cerebral cand am crezut ca se va repeta istoria. Am plecat cu intarziere de o ora din Bucuresti dar... cand am aterizat in Frankfurt eram asteptati cu placuta "Toronto" si cu autobuz special care ne-a dus direct la avionul spre Toronto. Sincer, in acel moment i-am iubit pe canadieni si am simtit ca cei zece oameni pe cale sa piarda avionul erau importanti pentru Air Canada. La dus nu i-a pasat nimanui de noi si nu ne-au asteptat nici macar un minut pentru ca noi am ajuns la poarta la care se facea imbarcarea exact cand avionul decola. In fine, bine ca a trecut si am ajuns la timp inapoi. 

N-am apucat sa ma plimb prin oras asa cum visam eu sa revad Copoul, Piata Unirii, parcul de la teatru si alte locuri faine care sa-mi aminteasca de mine, cea care-am fost, care-am trait, am visat sau am iubit candva pe-acolo. De cand am plecat, am revazut de nenumarate ori, in gand, cu ochii inchisi toate aceste locuri martore transformarii mele in ceea ce sunt acum si am sperat sa le revad in realitate dar n-am avut noroc. Doar intr-o seara am ajuns pe fuga la Vanatorul (e o terasa in Copou) unde am avut deosebita placere de-a-mi revedea cativa colegi de liceu (cei mai dragi!). Cred ca n-am mai ras atat de mult ca in acea seara de foarte mult timp. Mi-a prins tare bine iesirea cu ei. M-am simtit la fel ca acum douazeci de ani. Ne-am amintit de toate nebuniile facute candva... M-am bucurat sa vad ca fetele par mai frumoase acum, asa mai coapte si ca singurul coleg prezent e la fel de amuzant ca atunci. Va multumesc dragilor ca v-ati adunat special pentru mine! M-am simtit onorata!

Nici macar Palasul nu l-am vazut decat putin, la intrare. De cate ori imi propuneam sa vad chestia asta construita dupa plecarea noastra parca era un facut ca ne opream la intrare sa ne vedem cu cineva si nu mai apucam sa patrundem mai departe de-atat. Oricum, ce-am vazut mi-a placut! Daca ar fi sa fac o comparatie desi mi-am propus sa nu fac asta, cred ca n-am vazut nici in Toronto mall asa elegant. Am povestit de altfel tuturor de cand m-am intors cat de eleganti sunt romanii. Cred ca erau si inainte de plecarea mea ca doar nu s-or fi schimbat de doi ani incoace dar nu realizam pentru ca faceam parte din multime si cred ca ma imbracam la fel. Acum am fost putin marcata de grija pentru tinuta si imagine a tuturor, femei si barbati deopotriva si sincera sa fiu m-am simtit cam taranca si cam neglijenta pe langa ei. In Canada, in aceeasi tinuta ma simt bine, confortabil si chiar frumusica dar acolo am avut alte sentimente.

Alte trairi am avut legat de preturi: enorme! Nu faceam transformari in dolari pentru ca ar fi iesit putin ci doar ma raportam la salariul meu de dinainte de plecare si imi imaginam cu tristete ca n-as fi facut fata preturilor de acum din Romania. Nu, salariile fostilor colegi n-au crescut aproape deloc de atunci desi am auzit ca sunt si romani fericiti care castiga bine si nu le pasa precum am auzit ca sunt si romani care castiga minimum pe economie si care ma intreb cu groaza cum reusesc sa supravietuiasca.

De cand am ajuns inapoi in Canada toata lumea ma intreaba cum am regasit Romania si am senzatia ca unii se asteapta la raspunsuri transante de genul "nu-mi mai trebuie! e oribil!" Nu e chiar asa. Pentru mine este si va ramane un loc unde ma voi duce cu drag sa-mi vad fratii, mama si prietenii. Sunt, alaturi de copiii si sotul meu, oamenii la care tin cel mai mult si normal ca mi-e drag tot ce tine de ei si imi va fi mereu dor. Mi-a trebuit ceva vreme sa pot raspunde la intrebarea "cum a fost?", sa gasesc raspunsul intai in sufletul meu. Da, daca as avea bani si timp, m-as duce in fiecare an dar nu m-as intoarce definitiv cel putin deocamdata.



2 comments:

  1. Eu nu inteleg de ce te-ai simtit jenata la capitolul moda in Iasi. Ca Iasul are fete mai frumoase, asta e clar :). Tin minte ca un prieten venit din Canada acu 4 ani din Montreal a zis: "Wow ce bine se imbraca lumea". Inca nu pricep, dar daca doi oameni zic la fel atunci asa o fi :)

    ReplyDelete