Martisor

N-am primit nimicuta. Ba nu, mint: o tona de iubire revarsata in zeci de mesaje primite pe Facebuci. Oameni cu care n-am vorbit niciodata si-au adus aminte de mine brusc si mi-au trimis floricele, fluturasi si martisoare virtuale. Ptiu, sa nu fiti de deochi si sa mai faceti asa si altadata! Apoi am vazut femei revoltate, tot pe-acolo pe Facebook, ca primesc mesaje la duzina, ca nu-s personalizate, ca nu costa nimic, ca asa se trezesc muierile sa le puta mereu cate ceva. Io ma bucur. Poate ca ei nici nu stiu ca mi-au trimis si mie mesaj la gramada dar io nu ma las si le multumesc ca poate doar doar asa or mai observa unii altii ca inca traiesc.

Am un coleg roman la munca. L-am prins de dimineata si l-am intrebat daca i-a luat martisor si ghiocei nevestii. Macar ei... zic si eu. Aaaa, nuuuu, ca el e canadian la faze de-astea. Si parca martisorul era sarbatoare comunista... Era martisorul sau 8 martie? Nici el nu mai stie. Cauta doar scuze. Zic: “Bine, bine, mai, canadiene, dar Valentine’s Day ai sarbatorit? Sau aia e sarbatoare americana si tu esti roman?”

Un singur martisor am oferit anul acesta. Aveam programare la doctorita mea de familie. E o scumpa! Si pe deasupra are si nervii de otel daca rezista ipohondriei mele. I-am pus un martisor facut de Irina pe tastatura de la laptop. Atata s-a bucurat si se uita la el cu atata drag ca mi-a crescut o inima mare de tot si-asa m-am bucurat si eu de bucuria ei. Cred ca de la zambetul tembel de primavara mi-au iesit si analizele bune. Cica dau pe-afara de grasa dar la colesterol stau bine. V-am spus eu: grasa si frumoasa ca vacile olandeze!

Dragele mele, dragi, sa fiti iubite si fericite! Sa va faca barbatul din inima voastra sa va simtiti frumoase si apreciate in fiecare zi dar mai apasat de 8 martie!