Alt weekend

Si uite-asa a mai trecut un weekend! Astept cu nerabdare sa vina, sa fiu libera, sa dorm cat vreau, sa imi beau cafeaua in liniste cu facebuciul meu, cu sora-mea pe skype si... Ma trezesc dis de dimineata fara alarma, ma infurii ca nu mai pot dormi, pe facebuci nu mai posteaza nimeni nimic de ai impresia ca esti singur pe-acolo... Imi raman sora-mea pe skype si cafeaua care intotdeauna e mai buna facuta de mine (ca doar n-am fost managerita de cafenea degeaba). Este inca prea frig sa ies la plimbare dar mi-am promis ca indata ce se incalzeste sa o iau la picior, sa merg mult pana la lac si inapoi, sa imbin slabitul cu placutul. De plictiseala si singuratate ajunsesem azi sa ma gandesc chiar ca e mai bine la munca dar mi-am dat rapid doua perechi de palme sa-mi vina mintea la loc si sa nu mai prind fluturi.

Tot din categoria gandurilor ticaloase care nu ma lasa in pace si tot isi fac loc in capul meu face parte si varianta intoarcerii acasa. Inima asta sentimentala si proasta ma tot intreaba ce rost au toate astea, de ce stau departe de ai mei, de ce ma chinui prin straini. Fragmente de amintiri imi tot apar din sertarasele  memoriei, amintiri frumoase mereu care ma cheama precum fata morgana acasa. Trebuie sa fac eforturi sa-mi amintesc de ce am plecat si sa ma calmez. Norocul meu ca sunt inzestrata cu creier si il mai pun la munca uneori ca daca ar fi sa ma iau numai dupa pardalnica asta de inima as face numai prostii! Abia asa realizez ca acasa nu mai am la ce ma intoarce, ca nu mai avem joburi, nici casa si ca mi-ar ramane copiii repetenti dupa 4 ani de scoala canadiana ba chiar e posibil ca fiu-miu sa trebuiasca sa intre la facultate ca student strain pt ca nu are bacalaureat.

Mergem mai departe pentru ca inapoi nu se mai poate! Multi spun ca am realizat multe in astia patru ani de cand am plecat. Eu, capra, tot vreau mai mult si vreau mai sus. Pentru ca pot! E ca in jocul englezesc de cuvinte "I can but may I?" Am venit aici cu o diploma in psihopedagogie speciala. Practic, as putea sa o folosesc la baie sa frec oglinda cand o spal dar o tine barbat-miu incuiata ca stie ca-s nebuna. O trec totusi acolo, frumos, pe Resume ca am mai dat si bani sa o echivalez sa-mi zica astia ca am Bachelor degree 4 years. Wow, ce tare sunt! De fapt ma simt complet necalificata chiar de-ar fi sa vina cineva maine sa imi ofere acel job de vis in domeniul meu. Ma gandeam sa incerc un curs sa ma specializez pe autism dar cand? Ca trebuie sa muncesc... Ce stii sa faci? Intreabare des intalnita la interviu. Stiu sa privesc omul in ochi si sa ii inteleg nevoile. Stiu sa vand lucrul potrivit fiecaruia. Stiu sa fac lucrurile sa mearga, sa organizez oamenii si evenimentele. Ca manager de cafenea m-a intrebat patronul dupa primele 3 luni cum imi explic asa cresteri spectaculoase in vanzari. Am ras si i-am spus ca eu sunt motivul. Acum inchiriez apartamente undeva in downtown. A trecut pe la noi presedintele companiei si constata ca anul trecut pe vremea asta stateam foarte prost cu inchirierile. Normal, anul trecut pe vremea asta nu ma aveati pe mine! Stiu, ma ia gura pe dinainte cateodata dar el a zambit, s-a uitat la mine pe sub sprancene si a zis ca asta e atitudinea care ii place. De-atunci nu conteneste sa ma laude peste tot. Problema e ca mai sus de-atat nu cred ca am cum merge fara sa fac ceva scoala pe-aici. Am inceput sa aplic pe joburi guvernamentale pe tot ce cred eu ca as putea face. Am auzit ca acolo nu mai merge treaba cu recomandarile asa ca sper... daca o fi adevarat... sa ma bage in seama.

Nu-mi doresc decat cat am acum plus o masina pt mine si o vacanta frumoasa pe an ceea ce deocamdata nu imi permit... Am zis bine: deocamdata! Mai lucrez la vis, la visul meu canadian. Va doresc si voua sa va iasa planurile fix asa cum le imaginati!