Monday, November 10, 2014

Nu mai caut un job. Acum inteleg!

Acum inteleg si probabil voi intelege si mai multe pe parcurs, pe masura ce voi capata experienta canadiana. Inteleg de ce marea majoritate a romanilor mai vechi nu sare sa ajute imediat un nou venit. La inceput eram plina de revolta si nu pricepeam de ce. Ma durea raceala si ziceam ca i-a inrait strainatatea.Azi am priceput. Trebuie sa ajunga sa te cunoasca si sa stie ca meriti acea recomandare pentru un job, recomandare care de cele mai multe ori iti aduce si jobul pentru ca aici atarna greu cuvantul cuiva din interior. Nu e acelasi sistem de pile de acasa unde te baga in serviciu X-ulescu oricat de idiot ai fi. Daca nu faci fata cerintelor sau iti bati joc angajatorul se va uita urat la tine, la cel ce a facut recomandarea.

Ieri scrisesem o postare in care va rugam sa ma ajutati sa gasim un job pentru vecina mea. Imi cer scuze pentru ca am indraznit si pentru ca am prins cai verzi de pe pereti. Sa va explic ce m-a adus cu picioarele pe pamant. Imediat dupa ce am postat doua sau trei persoane deja s-au oferit sa ma ajute si le multumesc frumos. Una dintre propuneri era magazinul romanesc din Toronto care face mereu angajari. Au anunt pus in geam chiar acum in caz ca intereseaza pe cineva. Dimineata am sunat fata si i-am propus sa mearga acolo sa incerce. Se apropie sarbatorile si va fi aglomerat. Sigur au nevoie de oameni. Lucrul acolo nu-i usor dar daca vrei sa iesi din depresie, sa te duci la munca asa cum spunea orice si oriunde, macar te duci si incerci. Scuze de genul "e prea departe" nu tin in Toronto unde distantele sunt uriase si e foarte rar sa gasesti job langa casa. Mai bine spui direct ca esti prea pretioasa si nu vrei sa te cobori la munca de jos si e perfect in regula. Nu am nimic impotriva celor care isi fixeaza standarde inalte si nu fac nicio abatere de la ele. Chiar ii admir mai ales daca le si iese! Dar cand spui ca esti disperata si vrei orice atunci nu mai faci mofturi. Cunosc vreo trei persoane care au inceput cu un job acolo si-apoi cand au avut ocazia au plecat la ceva mai bun. Nu spune nimeni sa ramai pana la pensie. Am fost extraordinar de dezamagita. Am sters postarea de pe blog si de pe Facebook. Cred ca m-am vindecat de dorinta asta puerila de-a ajuta pe oricine.

Puteti fi siguri ca data viitoare cand voi cere ajutor va fi pentru cineva care merita cu adevarat. Stiu ca intamplarea asta nu ma va face sa-mi pierd increderea in oameni doar ca voi fi mai retinuta si voi deschide gura dupa ce-mi voi face toate temele.

10 comments:

  1. M-a mancat in varful degetelor ieri sa iti zic acelasi lucru :) Sa nu te grabesti si sa mai astepti . Si eu ajut dar parlita fiind astept sa vad intai cum sta treaba si entuziasmul doritorului :)

    ReplyDelete
  2. Nu stiu cum e magazinul ro din Toronto, dar asta din Montreal e ca la Romanica acasa: intri odata si nu te mai intorci ever. Am auzit destui romani care zic sa nu te incurci cu alti romani cand vine vb de job (adica sa lucrezi pt ei). Ca probabil va fi la negru , ca vor abuza din plin etc.

    Ma intreb daca nu cumva asta e motivul real al fetei, desi "e prea departe" e un motiv cat se poate de real indiferent cat de normale sint distantele uriase. N-ai venit in Ca sa stai 11 ore din zi pe drum si la servici pt un salariu minim. Inteleg ca a zis ca e "disperata" dar din experienta mea, multi exagereaza cand se dau loviti sau disperati. FIecare are propria limita a disperarii sau a saraciei.

    Sint aproape sigur ca respectiva are ce minca si va mai supravietui inca niste luni bune pana sa fie real disperata (as in "fac orice oriunde"). Pana atunci apeleaza la networking sa gaseasca un job care sa-i convina. Oricine face "mofturi" are spatele acoperit pana la un punct.

    Dar inteleg de ce te-a deranjat faza, tu chiar ai crezut-o ca e disperata si-ai incercat s-o ajuti. Pe de alta parte, nu e deloc bine sa ajungi in stadiul real de disperare ca atunci vei fi abuzat(a) de oricine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta din Toronto arata ca un magazin de la tara din Romania dar face bani frumosi si e mereu aglomerat. Mie imi place sa merg acolo. Poti vedea un clip pe youtube realizat acolo in preajma Revelionului anul trecut. Din cate am auzit platesc la timp si normal dar fetele, romancele se cam mananca intre ele exact ca in orice colectiv de muieri. Nu pot spune ca e tipic romanesc pentru ca am vazut si am auzit de comportamente asemanatoare in mai multe institutii in care majoritare sunt femeile. Diferenta consta poate doar in nivelul de educatie al celor implicate.
      Prea departe in cazul asta inseamna maxim 40 minute cu autobuzul ceea ce este foarte normal. Cunosc omuleti care strabat distante mai mari si nu se plang. M-am cam saturat de plangaciosi de-aia care vor muieti posmagii.
      La ea disperarea nu e de natura financiara ci se datoreaza depresiei in care a picat din cauza ca nu gaseste job. Apoi cand tu cauti de-atata timp si nu gasesti absolut nimic, te agati de orice ca sa iesi din starea asta. Daca vei continua sa faci mofturi vei sfarsi la nebuni in cel mai bun caz.

      Multumesc ca ma intelegi! :) Bun mai e blogul asta ca ma ajuta sa ma eliberez de unele frustrari si sa impart bucuriile cu lumea intreaga!

      Delete
  3. eu am fost disperat la inceput si mi-am gasit un job pe 9 CAD cash pe ora in constructii si am muncit pe branci pentru banii aia da nu mi-a parut rau desi mi-am dat seama rapid ca tipul profita de mine. Dupa doua luni de negasit nimic si lipit cu fata de laptop in cautarea unui job. Aveam nevoie de jobul ala desi mizer. si desi am un master in contabilitate nu mi-au cazut galoanele sa fac munca de "jos". chiar eram mandru de mine ca faceam jobul bine si ma intorceam acasa in fiecare seara fericit ca imi castigam existenta. Dar eu eram disperat :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Tot ce conteaza este sa vrei, sa fii optimist si sa iesi din casa. Primul meu cec a fost de 400 dolari dar am fost asa fericita...

      Delete
  4. Al meu a fost de 100 hihi. Am numarat pesti morti prin NoFrills. Erau primii, dar nu pot zice ca am fost incantata. Meritam mai mult, ca au fost multi pesti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. M-ai facut sa rad Franci. Uite asta da atitudine pozitiva! Crezi ca multi s-ar duce sa adune potcoave de cai morti? Dar cand pleaca din Romania toti se bat cu pumnul in piept ca spala si bude daca trebuie. Mda...ihi!

      Delete
  5. Pentru job ul meu am voluntariat la inceput . Fara sa astept nici un leu (pardon dolar :)) ) Si eram perfect constienta ca oamenii trebuie sa te cunoasca inainte de a investi in tine . Ideea este ca decat sa vegetezi in casa mai bine faci orice job ...Daca e ceva ce nu apreciez este categoria de femei care vin , unele fac un set de copii sau nu (nu e nici o deosebire si scuza nici pentru unele , nici pentru altele ) si invariabil sfarsesc sa depinda financiar de un barbat (sau mai multi :))) ) pentru tot restul vietii .... asta e ceea ce nu apreciez deloc la o femeie .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vai de capul meu! Sa depind de barbat? Cred ca as muri ca pitigoiul in latz! Sa cer eu bani de un ruj? Sa imi fie jena sa cer de-o cafea? Neah...
      Am facut si eu co-op la cursul de contabilitate si pentru ca mi-am facut treaba bine i-am convins de m-au angajat dupa. Trebuie doar sa vrei!

      Delete