Profu'

In vara anului 1996 m-am hotarat sa ma marit cu cel mai bun prieten al meu, cu cel despre care banuiam ca va fi un tata perfect pentru copiii mei. Da, eu deja aveam planuri pentru doi copii, un baiat si o fata. Baiatul trebuia sa fie mai mare decat fata ca sa aiba grija de ea toata viata. Mai aveam nevoie doar de un tata bun pentru ei si l-am gasit privind in ochii lui verzi. Apoi mi-au intrat in viata si cei doi copii exact asa cum mi-am dorit, in ordinea in care mi-am dorit.

Anul acesta, acum 4 zile, am implinit 20 de ani de la nunta. Eram asa de tineri, asa de copii dar ne-am promis sa ne fim alaturi toata viata la bine si la greu. Simplu nu a fost dar nici greu tare insa, cand viata noastra parea ca se domoleste si incepe sa curga dupa cum ii sapasem albia, eu am inceput sa visez la Canada, sa nu-mi mai pese de nimic din ceea ce construisem acolo cu atata truda. Ce a facut el? S-a nascut din nou pentru mine. Iti multumesc, tati, pentru ca ti-ai tinut mereu promisiunea de-a-mi fi alaturi mereu!

De ce spun ca a fost ca o noua nastere? A tras usa dupa noi cand am plecat desi sufletul ii plangea. A sters cu buretele totul si a luat-o de la capat doar pentru ca asa i-a casunat nebunei. A invatat cat de cat o limba noua pe care nu o vorbea deloc cand am venit in Canada. A mers la scoli aici din nou. Pana si pentru a conduce trebuie sa dai examen din nou. Cetatenie noua, pasaport nou... Cel mai dureros pentru el a fost ca nu putea preda. Asta e pasiunea omului si asta si-a dorit sa faca de cand il stiu. Sunt oameni cu vocatie pentru meseria asta iar el este unul dintre acei oameni. Aici trebuie sa fii profesor certificat in colegiu ca sa poti preda si ca sa te primeasca e jale mare. Cred ca a aplicat in 2012 pe vremea asta dar pana la urma a reusit! Tati este Ontario Certified Teacher - Math & Computer Science de cateva zile iar eu sunt foarte mandra! Ma bucur enorm pentru el! Ma bucur si pentru noi! Victoria lui este si victoria mea pentru ca nu e asa ca in spatele fiecarui barbat de succes sta o nevasta inteleapta? Postul de profesor va veni si el. Ce a fost mai greu a trecut. 

Postarea aceasta este pentru el si despre el pentru ca, pana la urma, mi-a adus flori in cinstea celor douajde ani in care i-am mancat tineretea si pentru ca este cel mai bun tata de pe planeta asa cum ma asteptam si cel mai fain prof din Romania dar si din Canada.

Sunt o Libelula!

E trecut binisor de miezul noptii in Canada ca in Romania bag sama ca incepeti sa va treziti. Buna dimineata, dragii mei, dragi! 

N-am somn! Ma invart prin casa, mai beau cate un pahar cu apa ca nu se cade sa mananc la ora asta desi asta as face, sincer va spun! 

Trebuie sa scriu pe blog. Ma trage lumea de urechi ca n-am mai scris nimic demult. Stiuuuuu! Sa-mi pun putintel gandurile in ordine, sa ma adun si va spun tot, asa cum v-am obisnuit.

Cred ca au dat drumul la caldura ca aud tevile cum zumzaie. E o liniste de-mi aud gandurile fosnind!

Voi incepe cu motivul pentru care n-am mai scris si voi incheia cu motivul pentru care va scriu din nou ca asa e viata mea emotionala ca dunga aia neagra de la electrocardiograma. Cand sus, cand jos!

Am avut o perioada super nasoala, stresanta, frustranta si incordata la munca. Am luat-o foarte personal si am suferit ca un caine batut. Eram hotarata sa-mi gasesc alt job. Incepusem deja sa ma interesez, sa refac resumee, sa aplic pe ici pe colo. Imi venea sa urlu in gura mare ca-mi caut job poate m-o auzi careva care are nevoie de cineva sa-i spele buda sau sa-i plimbe catelul. Sigur ati spus macar o data in viata vorba aia cu "lasa ca am sa plec eu si-o sa va para rau!" Da, exact asa! Exact ca un copchil alintat si mofturos m-am comportat de a venit al mai mare dintre sefi si mi-a promis marea si cu sarea daca rezolv problema. Ei, nustiu cum, ca un facut, dupa promisiune s-au descurcat toate itele incurcate asa frumos ca acu stau si ma intreb daca n-or sa spuna ca am asteptat ceva ca sa fac sa fie bine. Lasa, sa vad eu acu pe 15 promisiunea tinuta ca poate atunci voi avea timp de remuscari. Deocamdata m-am linistit si nu mai caut alt job numai ca unul dintre sefii de la o companie concurenta pe care l-am intrebat daca ar avea nevoie de mine m-a si intrebat cum de vreau sa plec ca el ma stia fericita aici. Ei, acum iata alta problema: ce-i raspund eu omului?

Nuuuu, tot nu mi-e somn! Nu insistati ca nu ma duc inca la culcare. Va mai tin putin de vorba.

Voiam sa va mai spun de libelula. Ati vazut probabil ca mi-am schimbat poza de profil. E de la botez. Nuuu, nu e botez de bebe ci botezul meu ca membru al Teatrului Libelula ca daca era vorba de bebe sigur eram si noi acolo ca Ursitoare. Va veni o vreme cand nu va mai fi petrecere de botez sau chiar de nunta in GTA fara Ursitoarele de la Teatrul Libelula. Ascultati la mine ca stiu ce spun! 

Ce fac Ursitoarele ma intrebati? Apoi imaginati-va un botez. Invitati, muzica, distractie. Gata? V-ati facut tabloul in cap? La un moment dat, apar Ursitoarele si prin muzica, dans si versuri vor ura micutului numai de bine. Va vor lasa fara grai. Poate unele doamne vor plange de emotie si-si vor strica nitel machiajul dar merita. Poate unii vor rade cu gura pana la urechi dar sigur toti ne veti iubi.

Stati ca n-am terminat cu libelula si botezul meu. Sambata seara a fost prima noastra aparitie publica in cadrul petrecerii de Thanksgiving a Comunitatii Romanesti din Niagara. Acolo am fost implicate in strangerea de fonduri prin facepainting si baloane. Foarte frumos si cald am fost primite in mijlocul acestei comunitati. Oameni extrem de primitori! Ne-am simtit iubite. Va multumim!

Multe mai face Libelula! Duminica asta, pe 16 octombrie, avem marea premiera la "Hansel si Gretel" in Kitchener, orasul in care ma voi muta eu candva. Tare mi-e drag acolo! Vor urma spectacole in fiecare weekend pana spre sfarsitul lunii Noiembrie in aproape tot GTA-ul. Hai, doar nu credeati ca va pun sa veniti la Kitchener sa ne vedeti! Venim noi la voi, cat mai aproape in spatiu dar mai ales cat mai aproape de inimile voastre.

Inca ceva important de care tin mortis sa nu uit sa va povestesc este trenuletul de Halloween cu doua vagoane care va plimba copiii la St. Jacobs pe 29 octombrie. Trenuletul este ideea Gabrielei Rocateach, cea care, neobosita, inventeaza noi si noi situatii, activitati si distractii numai si numai ca sa tina unita comunitatea asta romaneasca, ca sa tina copiii romani conectati la limba romana. Si Teatrul Libelula va fi alaturi de Rocateach de aceasta data. Important este ca mai sunt foarte putine locuri iar cei ce va doriti un loc in trenulet sa va grabiti sa o contactati pe Gabriela Covaci pentru bilete si detalii.

Asa-i ca viata mea seamana cu electrocardiograma? Ce va spuneam la inceput?